Principalul avantaj al metodei biografice este în primul rând faptul că ține cont de dimensiunea subiectivă a evenimentului sau fenomenului examinat. Această dimensiune subiectivă este prezentată direct de către subiect, asigurându-se astfel că datele sunt oneste. Cu toate acestea, mulți autori consideră că un accent excesiv pe dimensiunea subiectivă a unui fenomen sau eveniment prezintă un risc pentru obiectivitatea și credibilitatea rezultatelor cercetării obținute. Această problemă a metodei biografice este rezolvată prin aplicarea principiului complementarității. Principiul implică utilizarea diferitelor surse de date care se completează reciproc. În cazul metodei biografice, acestea sunt date instituționale, care sunt considerate datele obiective pe care documentele personale le lipsesc.
Un alt avantaj al metodei biografice este dimensiunea temporală pe care o aduce procesului de cercetare. Sursele de informare au fost create în cea mai mare parte imediat după producerea evenimentului examinat.
Spre deosebire de alte metode, metoda documentelor biografice este singura îndreptată spre rolul unui individ în procesele sociale. Mai mult, explică modul în care evenimentele influențează dezvoltarea personalității respondentului și modul în care respondentul reacționează atât la propriile probleme, cât și la problemele mediului social (Pečujlić & Milić, 1995, p. 140).
În fine, unul dintre avantajele acestui model se referă la însăși sursele de materiale experiențiale, care sunt mult mai ușor de controlat decât alte surse, care necesită prezența cercetătorului în procesul de colectare a datelor.
Cu toate acestea, se poate spune că datele biografice au mai multe dezavantaje decât avantaje, în primul rând datorită subiectivității lor. Prima problemă sau dezavantaj este inaccesibilitatea datelor. O cantitate mică de documente personale este ușor accesibilă cercetătorilor, obligându-i să anunțe apelurile pentru depunerea biografiilor, ceea ce duce la o altă problemă – problema autenticității. Aceeași problemă apare și cu sursele concepute în scopul cercetării, adică surse ordonate, culese oral (biografii narative). Problema cu acest tip de surse este de fapt gradul în care cercetătorul a influențat dezvoltarea sursei. Soluția la o astfel de problemă poate fi găsită într-o definire cât mai precisă a temei și a obiectivelor cercetării, iar apoi în definirea celui mai larg cadru experiențial posibil al cercetării în sine. Procesul de creare a documentelor este foarte lent și de lungă durată și, pe lângă timp, necesită resurse financiare uriașe (Pečujlić & Milić, 1995, p. 140). O altă problemă care ar putea fi întâlnită la utilizarea metodei documentelor personale este selecția participanților/respondenților. În sfârșit, se pune problema reprezentativității rezultatelor, care poate fi întâlnită la utilizarea metodei documentelor personale, și se referă atât la eșantionare, cât și la analiza și prezentarea rezultatelor cercetării.
