Studiile de cohortă sunt un tip de studii analitice utilizate pentru a testa ipotezele despre relațiile cauză-efect. Termenul „cohortă” este definit ca un grup de persoane, de obicei cuprinzând 100 sau mai multe persoane care împărtășesc o caracteristică sau o experiență comună într-o anumită perioadă de timp (de exemplu, vârsta, ocupația, expunerea la un medicament sau vaccin, cetățenia etc.) . O cohortă este împărțită în 2 părți – cei expuși la presupusul factor de risc și cei care nu sunt (de exemplu, fumători și nefumători). Apoi, cohorta este observată pe o anumită perioadă de timp pentru a afla incidența decesului sau a dezvoltării bolii (care se presupune că sunt cauzate de expunerea la factorul de risc actual), iar la sfârșitul perioadei de observare, se realizează o comparație între incidența decesului și a bolii la participanții expuși și neexpuși.
Studiile de cohortă sunt o metodă importantă de cercetare medicală, convenabilă pentru identificarea cauzelor unei boli, deoarece grupurile de oameni sunt observate înainte de a dezvolta o boală. Înseamnă că cercetătorii pot examina dacă există o relație cauză-efect între modul de viață selectat al participanților și sănătatea lor (Figura 2).
Studiul de cohortă Millenium în curs urmărește viața a 19.000 de copii născuți în Marea Britanie între 2000 și 2001 pentru a demonstra cum circumstanțele din primele etape ale vieții pot influența sănătatea și dezvoltarea ulterioară. Pe lângă colectarea datelor despre sănătatea acestor copii și a părinților lor, studiul examinează comportamentul și dezvoltarea cognitivă a copiilor, precum și o serie de alți factori sociali.
Designul unui studiu de cohortă este prezentat în următorul tabel:
Dintre cei expuși: IR = a/(a+b)
Dintre cei neexpuși: IR = c/(c+d)
Un IR este indicatorul apariției unei boli la membrii cohortei expuși și neexpuși pe întreaga perioadă de timp.
[a/(a+b)]/[c/(c+d)] sau a(c+d)/c(a+b)
relativ arată incidența unui eveniment la cei expuși față de cel la indivizii neexpuși.
Riscul atribuibil indică probabilitatea prevenirii bolii cu condiția să existe o măsură eficientă de eliminare a expunerii.