4.2. Studii calitative

Analiza conținutului este examinarea sistematică a formelor de comunicare scrise, verbale sau vizuale ( Krippendorff , 2004). Această metodă este deosebit de utilă pentru înțelegerea a ceea ce se întâmplă frecvent sau rar într-un anumit set de date. Analiza de conținut este adesea folosită în studiile media, analizele politice, științele sociale și cercetările de piață. Scopul este de a construi un fel de „realitate” sau sens prin numărarea sau clasificarea elementelor din text. Importanța sa constă în măsurarea și interpretarea tendințelor sociale, culturale sau politice. Analiza de conținut este o metodă de cercetare utilizată pentru a identifica tipare în comunicarea înregistrată. Tabelul 12 subliniază greșelile comune făcute de autori atunci când efectuează analiza de conținut:

Tabelul 12. Greșeli frecvente în analiza conținutului

Tabelul 12 rezumă erorile comune în analiza de conținut în diferite aspecte ale diferitelor procese de cercetare. Se remarcă erori în proiectarea cercetării, cum ar fi lipsa unui cadru sau model clar și vagitatea scopurilor analizei. În faza de eșantionare, erorile includ criterii de eșantionare inconsecvente sau neclare și eșantionarea datelor insuficiente sau irelevante. În procesul de determinare a schemei de codificare, apar probleme precum categorii sau teme definite inadecvat și lipsa de fiabilitate în rândul codificatorilor. În timpul fazei de colectare a datelor, apar erori în asigurarea calității surselor de date și în utilizarea mostrelor de text nereprezentate. În timpul procesului de analiză a datelor, se comit erori în codificarea inadecvată sau inconsecventă și suprageneralizarea sau simplificarea constatărilor. Se fac greșeli în ceea ce privește validitatea și fiabilitatea, cum ar fi ignorarea problemelor de validitate și fiabilitate și nu testarea pilot a categoriilor de codificare. În etapa de interpretare, se constată erori în ignorarea contextului conținutului și confundarea conținutului cu sensul. În etapa de raportare a constatărilor, se comit greșeli precum susținerea insuficientă a afirmațiilor și trecerea cu vederea limitările studiului.

Analiza tematică este o formă de analiză calitativă a datelor care urmărește să genereze sens prin căutarea diferitelor teme sau modele într-un set de date (Braun & Clarke, 2006). Este versatil, potrivit pentru diferite discipline și diferite întrebări de cercetare. Este folosit frecvent în psihologie, cercetarea sănătății, științe sociale și umaniste. Scopul este de a organiza și înțelege seturi complexe de date, de a interpreta sau de a oferi o explicație aprofundată a unui fenomen. Importanța sa constă în dezvăluirea înțelegerii nuanțate de către cercetător a datelor și oferă adesea perspective profunde asupra experiențelor sau înțelegerii participanților. Tabelul 13 își propune să ofere o privire comparativă asupra pașilor implicați în mod obișnuit în analiza tematică, conform acestor cercetători.

Tabelul 13. Etapele implicate în mod obișnuit în analiza tematică conform acestor cercetători

Tabelul 13 oferă o imagine de ansamblu comparativă a pașilor implicați de obicei în analiza tematică. Există anumite asemănări și diferențe între pașii propuși de Braun și Clarke (2006) și Creswell (2017). În faza de pregătire a datelor, ambele abordări se concentrează pe procesul de colectare și organizare a datelor. În faza inițială de citire, abordarea Braun și Clarke recomandă citirea datelor în mod repetat, în timp ce abordarea Creswell se concentrează pe identificarea mai rapidă a ideilor cheie. În procesul de codificare, ambele abordări implică crearea de coduri inițiale, dar modul în care este implementat acest proces poate diferi între abordări. În fazele de identificare și revizuire a temelor, ambele abordări implică identificarea și dezvoltarea temelor, dar detaliile și focalizarea proceselor pot varia. În sfârșit, în etapa de redactare a raportului, ambele abordări presupun exprimarea în scris a analizei tematice.