Înainte ca cercetătorul să poată începe să creeze categorii, unitățile de sens extinse trebuie condensate, ceea ce înseamnă că numărul de cuvinte este redus fără a pierde conținutul unității (Graneheim și Lundman, 2004). Profunzimea unităților de semnificație determină nivelul la care poate fi efectuată analiza. Acest proces de condensare este adesea necesar atunci când datele se bazează pe interviuri și când urmează să fie efectuată analiza conținutului latent. Pentru a extrage sensul datelor, materialul codificat poate fi împărțit înDomenii – grupuri largi bazate pe diferite obiective ale studiului. Graneheim și Lundman (2004)Preferă conceptulZona de conținut, întrucât, în opinia lor, acest lucru elucidează un domeniu specific, explicit. De exemplu, materialul poate fi împărțit pe baza întrebărilor utilizate atunci când au fost colectate datele sau pe ipoteze teoretice din literatură (Bengtsson, 2016, p. 12).
În procesul de clasificare, sunt identificate teme și categorii. Cu toate acestea, în literatură nu există un consens pentru ce titluri sau concepte trebuie utilizate în analiza conținutului. Subcategorii, careBurnard (1991)TermeniSubpoziții, sunt cele mai mici unități bazate pe unități de semnificație. În analiza manifestă, uneori acestea sunt aceleași cu codurile unităților de sens. Subcategoriile pot fi sortate în categorii mai largi. Conceptulsub-temăpot fi utilizate în analiza latentă în locul conceptului Categorii. Temele și categoriile identificate ar trebui să fie omogene la nivel intern și eterogene la nivel extern, ceea ce înseamnă că nicio dată nu ar trebui să se încadreze între două grupuri și nici să se încadreze în mai multe grupuri (Krippendorff, 2004).Un temăeste un concept general al sensului subiacent la un nivel latent interpretativ și răspunde la întrebarea "Cum?"
Toate categoriile trebuie să fie înrădăcinate în datele din care provin. Mutarea unităților de semnificație înainte și înapoi între categorii asigură dezvoltarea progresivă a rezultatului categoriei. Inițial, sunt adesea generate mai multe categorii, dar numărul este redus ulterior (Burnard, 1991). Modul în care cercetătorul știe când clasificarea este suficient de bună depinde de scopul studiului, iar clasificarea este finalizată atunci când s-a ajuns la o explicație rezonabilă (Bengtsson, 2016, p. 12).
