Fidelitatea formelor paralele, cunoscută și sub numele de fidelitatea formelor alternative, implică administrarea a două forme paralele ale aceluiași test unui grup de indivizi. Cele două forme ar trebui să fie echivalente în ceea ce privește conținutul, dificultatea și măsurarea (Crocker și Algina, 1986). După administrarea ambelor formulare, se corelează punctajele obţinute pe cele două formulare. Corelațiile ridicate sugerează că ambele forme sunt măsuri de încredere ale aceluiași construct.
Fidelitatea formelor paralele este deosebit de utilă atunci când este nevoie de a minimiza efectele de practică sau de memorie asociate cu administrarea repetată a aceluiași test. Este adesea folosit în evaluări educaționale, testare clinică sau în orice context în care testarea repetă cu același set de itemi este impracticabilă sau probabil să conducă la rezultate părtinitoare.
De exemplu, în evaluarea educațională, două forme echivalente ale unui test de matematică pot fi administrate elevilor pentru a reduce influența memoriei sau a practicii asupra rezultatelor. Prin corelarea scorurilor obținute la ambele forme, cercetătorii pot determina dacă cele două forme sunt consecvente în măsurarea aceleiași abilități matematice.
