Capitolul 1. INTRODUCERE

Actul de publicare în reviste științifice servește multiple funcții critice în ecosistemul academic. În esență, publicarea revistelor este mijlocul principal prin care descoperirile științifice sunt diseminate, analizate și construite pe baza. Potrivit lui Bourne (2005), articolul publicat este un mijloc de comunicare a constatărilor și o formă de „monedă intelectuală” în mediul academic. Publicarea într-un jurnal evaluat de colegi oferă un imprimatur de calitate și rigoare, oferind lucrării cercetătorilor o platformă de expunere și validare (Ware & Mabe, 2015). Prin urmare, se poate spune că publicarea unor studii științifice îndeplinește și o funcție importantă în ceea ce privește autoperfecționarea cercetătorului.

Publicațiile au un impact semnificativ și asupra carierei academice a unui cercetător. Van Noorden (2014) a remarcat că publicațiile sunt adesea criteriul pentru promovări, finanțare și reputația instituțională. Dincolo de beneficiile individuale sau instituționale, publicațiile contribuie la progresul mai larg al cunoștințelor și pot duce potențial la impacturi societale semnificative, inclusiv schimbări de politici și inovații tehnologice (Sutherland et al., 2014). În acest fel, se poate afirma că cercetătorul își îndeplinește responsabilitatea de a aduce un fel de contribuție la societatea în care trăiește. Astfel, putem explica importanța publicării academice cu următoarele puncte:

• Contribuția la moștenirea cunoștințelor științifice a umanității
• Asigurarea progresului în domenii științifice, tehnologice, culturale sau sociale
• Rezolvarea problemelor vieții reale și cu metode științifice
• Asigurarea dezvoltării individuale a carierei academice
• Asigurând impact social și economic

Pe scurt, publicarea în reviste științifice îndeplinește multe funcții critice în ecosistemul academic. În esență, principalul mod în care sunt diseminate, studiate și construite descoperirile științifice, publicația jurnalului oferă cercetătorilor o platformă pentru a-și prezenta și valida munca. Articolele publicate reprezintă comunicarea constatărilor și sunt considerate „monedă intelectuală” în mediul academic. În plus, publicațiile au un impact semnificativ asupra carierei academice a unui cercetător. Publicațiile sunt adesea folosite ca repere pentru promovare, finanțare și reputația corporativă. Dincolo de beneficiile individuale sau instituționale, publicațiile contribuie la progresul cunoștințelor și pot duce la impacturi societale, cum ar fi schimbări de politici și inovații tehnologice. Ca urmare, importanța publicării academice poate fi rezumată cu puncte precum contribuția la patrimoniul cunoștințelor științifice, progresul în domenii științifice, tehnologice, culturale sau sociale, rezolvarea problemelor din viața reală cu metode științifice, asigurarea dezvoltării individuale a carierei academice și oferind impact social și economic.

Actul de publicare în reviste științifice servește multiple funcții critice în ecosistemul academic. În esență, publicarea revistelor este mijlocul principal prin care descoperirile științifice sunt diseminate, analizate și construite pe baza. Potrivit lui Bourne (2005), articolul publicat este un mijloc de comunicare a constatărilor și o formă de „monedă intelectuală” în mediul academic. Publicarea într-un jurnal evaluat de colegi oferă un imprimatur de calitate și rigoare, oferind lucrării cercetătorilor o platformă de expunere și validare (Ware & Mabe, 2015). Prin urmare, se poate spune că publicarea unor studii științifice îndeplinește și o funcție importantă în ceea ce privește autoperfecționarea cercetătorului.

Publicațiile au un impact semnificativ și asupra carierei academice a unui cercetător. Van Noorden (2014) a remarcat că publicațiile sunt adesea criteriul pentru promovări, finanțare și reputația instituțională. Dincolo de beneficiile individuale sau instituționale, publicațiile contribuie la progresul mai larg al cunoștințelor și pot duce potențial la impacturi societale semnificative, inclusiv schimbări de politici și inovații tehnologice (Sutherland et al., 2014). În acest fel, se poate afirma că cercetătorul își îndeplinește responsabilitatea de a aduce un fel de contribuție la societatea în care trăiește. Astfel, putem explica importanța publicării academice cu următoarele puncte:

• Contribuția la moștenirea cunoștințelor științifice a umanității
• Asigurarea progresului în domenii științifice, tehnologice, culturale sau sociale
• Rezolvarea problemelor vieții reale și cu metode științifice
• Asigurarea dezvoltării individuale a carierei academice
• Asigurând impact social și economic

Pe scurt, publicarea în reviste științifice îndeplinește multe funcții critice în ecosistemul academic. În esență, principalul mod în care sunt diseminate, studiate și construite descoperirile științifice, publicația jurnalului oferă cercetătorilor o platformă pentru a-și prezenta și valida munca. Articolele publicate reprezintă comunicarea constatărilor și sunt considerate „monedă intelectuală” în mediul academic. În plus, publicațiile au un impact semnificativ asupra carierei academice a unui cercetător. Publicațiile sunt adesea folosite ca repere pentru promovare, finanțare și reputația corporativă. Dincolo de beneficiile individuale sau instituționale, publicațiile contribuie la progresul cunoștințelor și pot duce la impacturi societale, cum ar fi schimbări de politici și inovații tehnologice. Ca urmare, importanța publicării academice poate fi rezumată cu puncte precum contribuția la patrimoniul cunoștințelor științifice, progresul în domenii științifice, tehnologice, culturale sau sociale, rezolvarea problemelor din viața reală cu metode științifice, asigurarea dezvoltării individuale a carierei academice și oferind impact social și economic.

Actul de publicare în reviste științifice servește multiple funcții critice în ecosistemul academic. În esență, publicarea revistelor este mijlocul principal prin care descoperirile științifice sunt diseminate, analizate și construite pe baza. Potrivit lui Bourne (2005), articolul publicat este un mijloc de comunicare a constatărilor și o formă de „monedă intelectuală” în mediul academic. Publicarea într-un jurnal evaluat de colegi oferă un imprimatur de calitate și rigoare, oferind lucrării cercetătorilor o platformă de expunere și validare (Ware & Mabe, 2015). Prin urmare, se poate spune că publicarea unor studii științifice îndeplinește și o funcție importantă în ceea ce privește autoperfecționarea cercetătorului.

Publicațiile au un impact semnificativ și asupra carierei academice a unui cercetător. Van Noorden (2014) a remarcat că publicațiile sunt adesea criteriul pentru promovări, finanțare și reputația instituțională. Dincolo de beneficiile individuale sau instituționale, publicațiile contribuie la progresul mai larg al cunoștințelor și pot duce potențial la impacturi societale semnificative, inclusiv schimbări de politici și inovații tehnologice (Sutherland et al., 2014). În acest fel, se poate afirma că cercetătorul își îndeplinește responsabilitatea de a aduce un fel de contribuție la societatea în care trăiește. Astfel, putem explica importanța publicării academice cu următoarele puncte:

• Contribuția la moștenirea cunoștințelor științifice a umanității
• Asigurarea progresului în domenii științifice, tehnologice, culturale sau sociale
• Rezolvarea problemelor vieții reale și cu metode științifice
• Asigurarea dezvoltării individuale a carierei academice
• Asigurând impact social și economic

Pe scurt, publicarea în reviste științifice îndeplinește multe funcții critice în ecosistemul academic. În esență, principalul mod în care sunt diseminate, studiate și construite descoperirile științifice, publicația jurnalului oferă cercetătorilor o platformă pentru a-și prezenta și valida munca. Articolele publicate reprezintă comunicarea constatărilor și sunt considerate „monedă intelectuală” în mediul academic. În plus, publicațiile au un impact semnificativ asupra carierei academice a unui cercetător. Publicațiile sunt adesea folosite ca repere pentru promovare, finanțare și reputația corporativă. Dincolo de beneficiile individuale sau instituționale, publicațiile contribuie la progresul cunoștințelor și pot duce la impacturi societale, cum ar fi schimbări de politici și inovații tehnologice. Ca urmare, importanța publicării academice poate fi rezumată cu puncte precum contribuția la patrimoniul cunoștințelor științifice, progresul în domenii științifice, tehnologice, culturale sau sociale, rezolvarea problemelor din viața reală cu metode științifice, asigurarea dezvoltării individuale a carierei academice și oferind impact social și economic.

Actul de publicare în reviste științifice servește multiple funcții critice în ecosistemul academic. În esență, publicarea revistelor este mijlocul principal prin care descoperirile științifice sunt diseminate, analizate și construite pe baza. Potrivit lui Bourne (2005), articolul publicat este un mijloc de comunicare a constatărilor și o formă de „monedă intelectuală” în mediul academic. Publicarea într-un jurnal evaluat de colegi oferă un imprimatur de calitate și rigoare, oferind lucrării cercetătorilor o platformă de expunere și validare (Ware & Mabe, 2015). Prin urmare, se poate spune că publicarea unor studii științifice îndeplinește și o funcție importantă în ceea ce privește autoperfecționarea cercetătorului.

Publicațiile au un impact semnificativ și asupra carierei academice a unui cercetător. Van Noorden (2014) a remarcat că publicațiile sunt adesea criteriul pentru promovări, finanțare și reputația instituțională. Dincolo de beneficiile individuale sau instituționale, publicațiile contribuie la progresul mai larg al cunoștințelor și pot duce potențial la impacturi societale semnificative, inclusiv schimbări de politici și inovații tehnologice (Sutherland et al., 2014). În acest fel, se poate afirma că cercetătorul își îndeplinește responsabilitatea de a aduce un fel de contribuție la societatea în care trăiește. Astfel, putem explica importanța publicării academice cu următoarele puncte:

• Contribuția la moștenirea cunoștințelor științifice a umanității
• Asigurarea progresului în domenii științifice, tehnologice, culturale sau sociale
• Rezolvarea problemelor vieții reale și cu metode științifice
• Asigurarea dezvoltării individuale a carierei academice
• Asigurând impact social și economic

Pe scurt, publicarea în reviste științifice îndeplinește multe funcții critice în ecosistemul academic. În esență, principalul mod în care sunt diseminate, studiate și construite descoperirile științifice, publicația jurnalului oferă cercetătorilor o platformă pentru a-și prezenta și valida munca. Articolele publicate reprezintă comunicarea constatărilor și sunt considerate „monedă intelectuală” în mediul academic. În plus, publicațiile au un impact semnificativ asupra carierei academice a unui cercetător. Publicațiile sunt adesea folosite ca repere pentru promovare, finanțare și reputația corporativă. Dincolo de beneficiile individuale sau instituționale, publicațiile contribuie la progresul cunoștințelor și pot duce la impacturi societale, cum ar fi schimbări de politici și inovații tehnologice. Ca urmare, importanța publicării academice poate fi rezumată cu puncte precum contribuția la patrimoniul cunoștințelor științifice, progresul în domenii științifice, tehnologice, culturale sau sociale, rezolvarea problemelor din viața reală cu metode științifice, asigurarea dezvoltării individuale a carierei academice și oferind impact social și economic.

Actul de publicare în reviste științifice servește multiple funcții critice în ecosistemul academic. În esență, publicarea revistelor este mijlocul principal prin care descoperirile științifice sunt diseminate, analizate și construite pe baza. Potrivit lui Bourne (2005), articolul publicat este un mijloc de comunicare a constatărilor și o formă de „monedă intelectuală” în mediul academic. Publicarea într-un jurnal evaluat de colegi oferă un imprimatur de calitate și rigoare, oferind lucrării cercetătorilor o platformă de expunere și validare (Ware & Mabe, 2015). Prin urmare, se poate spune că publicarea unor studii științifice îndeplinește și o funcție importantă în ceea ce privește autoperfecționarea cercetătorului.

Publicațiile au un impact semnificativ și asupra carierei academice a unui cercetător. Van Noorden (2014) a remarcat că publicațiile sunt adesea criteriul pentru promovări, finanțare și reputația instituțională. Dincolo de beneficiile individuale sau instituționale, publicațiile contribuie la progresul mai larg al cunoștințelor și pot duce potențial la impacturi societale semnificative, inclusiv schimbări de politici și inovații tehnologice (Sutherland et al., 2014). În acest fel, se poate afirma că cercetătorul își îndeplinește responsabilitatea de a aduce un fel de contribuție la societatea în care trăiește. Astfel, putem explica importanța publicării academice cu următoarele puncte:

• Contribuția la moștenirea cunoștințelor științifice a umanității
• Asigurarea progresului în domenii științifice, tehnologice, culturale sau sociale
• Rezolvarea problemelor vieții reale și cu metode științifice
• Asigurarea dezvoltării individuale a carierei academice
• Asigurând impact social și economic

Pe scurt, publicarea în reviste științifice îndeplinește multe funcții critice în ecosistemul academic. În esență, principalul mod în care sunt diseminate, studiate și construite descoperirile științifice, publicația jurnalului oferă cercetătorilor o platformă pentru a-și prezenta și valida munca. Articolele publicate reprezintă comunicarea constatărilor și sunt considerate „monedă intelectuală” în mediul academic. În plus, publicațiile au un impact semnificativ asupra carierei academice a unui cercetător. Publicațiile sunt adesea folosite ca repere pentru promovare, finanțare și reputația corporativă. Dincolo de beneficiile individuale sau instituționale, publicațiile contribuie la progresul cunoștințelor și pot duce la impacturi societale, cum ar fi schimbări de politici și inovații tehnologice. Ca urmare, importanța publicării academice poate fi rezumată cu puncte precum contribuția la patrimoniul cunoștințelor științifice, progresul în domenii științifice, tehnologice, culturale sau sociale, rezolvarea problemelor din viața reală cu metode științifice, asigurarea dezvoltării individuale a carierei academice și oferind impact social și economic.

Potrivit Belcher (2019), există două niveluri structurale în scrierea academică. Sunt:

Macrostructură : conturul articolului/coerența

Macrostructura este suprastructura, sensul general lucrând în întregul articol pentru a-l organiza, argumentul fiind principalul principiu organizator. Aveți o macrostructură coerentă atunci când fiecare secțiune, subsecțiune și paragraf a articolului dvs. este organizată argumentativ într-o structură logică generală.

Microstructură : diagrame ale paragrafelor și propozițiilor/coeziunii articolelor

Microstructura este sensul focalizat care pleacă de la nivel de paragraf și propoziție, cu claritatea ca principiu de organizare. Aveți o microstructură coerentă atunci când fiecare propoziție este clară și gramaticală, duce logic la următoarea propoziție și se adaugă la un paragraf care are un concept unificator și se află împreună.

Capitolele introductive ar trebui să îndeplinească două funcții de bază. Acestea au scopul de a oferi audiențelor informațiile preliminare necesare și de a atrage atenția cititorului asupra textului . Pentru a furnizează informațiile preliminare necesare, autorii își pot scrie introducerile cu informații de bază, cadre conceptuale sau medii istorice. Tipul de introducere care trebuie scrisă aici depinde de preferința autorului și de cerințele structurii textului. Potrivit lui Murray (2013), deși „a fi interesant” este unul dintre ultimele lucruri pe care doriți să le spuneți despre lucrarea dvs. academică, pentru a atrage atenția publicului, trebuie să vă precauți cu privire la subiectul la care ați lucrat ca fiind „important”. în domeniul dvs. de subiect. De asemenea, că teoriile care sunt interesante neagă anumite presupuneri ale publicului lor. Astfel, secțiunea de introducere ar trebui să sublinieze importanța și originalitatea studiului care schimbă perspectiva. În acest punct, Belcher (2019) sugerează să începeți scrisul academic cu o primă propoziție captivantă, cum ar fi o anecdotă grăitoare, o descriere izbitoare a subiectului dvs., un rezumat agresiv al literaturii, o problemă socială îngrozitoare, un puzzle de gândire intrigant sau un puzzle solid. susține despre semnificația subiectului tău.

Deschiderea subiectului:

De la identificarea virusului Zika în Brazilia la începutul anului 2015, virusul s-a răspândit rapid în America. (Rasmussen și colab. 2016)

(Pentru un articol despre relația dintre virus și malformații congenitale)

Deschidere anecdotică:

Când creșteam în New York, părinții mei mă duceau la un eveniment în Inwood Park, la care indienii – indieni americani adevărați îmbrăcați în pene și pături – puteau fi văzuți și atinși de copii ca mine. Acest eveniment a fost întotdeauna o dezamăgire. (Tompkins, 1986)

(Pentru un articol care analizează prezentarea din manualele americane a rolului popoarelor indigene în istoria SUA)

Deschidere critică:

„Istoricii au fost mult mai preocupați să explice întrebările legate de modul în care africanii au produs, transportat și vândut captivi decât să exploreze strategiile africane împotriva comerțului cu sclavi.” (Diouf 2003)

(Pentru un articol despre strategiile populației din Guineea-Bissau de a rezista comerțului cu sclavi)

Deschidere semnificativă:

Puține filme pentru copii pot rivaliza cu succesul Regele Leu sau cu controversele care l-au înconjurat de când a fost prezentat pentru prima dată comercial în 1994. (Martin-Rodriguez, 2000).

(Pentru un articol despre imigrația latină/o în Statele Unite ca subtext îngrijorător al unui film Disney)

Deschidere istorică:

În anii 1970 și 1980, pe fondul îngrijorărilor cu privire la efectele negative ale sărăciei urbane concentrate și ale rezistenței suburbane la invadarea locuințelor publice, Departamentul pentru Locuințe și Dezvoltare Urbană (HUD) al SUA a încetinit construcția de noi proiecte de locuințe publice la scară largă și a crescut utilizarea certificatelor și tichetelor din Secțiunea 8 pentru a subvenționa gospodăriile cu venituri mici pe piața privată de închiriere (Marr, 2005).

(Pentru un articol despre tacticile pe care lucrătorii comunitari le foloseau pentru a ajuta familiile cu venituri mici să obțină o locuință atunci când proprietarii erau suspicioși cu privire la tichetele Secțiunea 8)

Deschidere argumentativă:

Educația civică este importantă. (Blair 2003)

(Pentru un articol care susține că educația civică este esențială pentru o democrație funcțională)

Introducerile joacă un rol dublu: acestea oferă cititorilor informații de bază de bază și urmăresc să le capteze atenția. Autorii realizează primul prin includerea detaliilor de fundal, cadre conceptuale sau contexte istorice. Alegerea stilului de introducere depinde de preferința autorului și de cerințele structurale ale textului. Pentru a atrage eficient atenția cititorilor, se subliniază importanța și originalitatea subiectului. De exemplu, s-ar putea începe cu o propoziție de deschidere captivantă, cum ar fi o anecdotă, un rezumat al literaturii, o întrebare care provoacă gânduri sau o afirmație care subliniază importanța subiectului.

Capitolele introductive ar trebui să îndeplinească două funcții de bază. Acestea au scopul de a oferi audiențelor informațiile preliminare necesare și de a atrage atenția cititorului asupra textului . Pentru a furnizează informațiile preliminare necesare, autorii își pot scrie introducerile cu informații de bază, cadre conceptuale sau medii istorice. Tipul de introducere care trebuie scrisă aici depinde de preferința autorului și de cerințele structurii textului. Potrivit lui Murray (2013), deși „a fi interesant” este unul dintre ultimele lucruri pe care doriți să le spuneți despre lucrarea dvs. academică, pentru a atrage atenția publicului, trebuie să vă precauți cu privire la subiectul la care ați lucrat ca fiind „important”. în domeniul dvs. de subiect. De asemenea, că teoriile care sunt interesante neagă anumite presupuneri ale publicului lor. Astfel, secțiunea de introducere ar trebui să sublinieze importanța și originalitatea studiului care schimbă perspectiva. În acest punct, Belcher (2019) sugerează să începeți scrisul academic cu o primă propoziție captivantă, cum ar fi o anecdotă grăitoare, o descriere izbitoare a subiectului dvs., un rezumat agresiv al literaturii, o problemă socială îngrozitoare, un puzzle de gândire intrigant sau un puzzle solid. susține despre semnificația subiectului tău.

Deschiderea subiectului:

De la identificarea virusului Zika în Brazilia la începutul anului 2015, virusul s-a răspândit rapid în America. (Rasmussen și colab. 2016)

(Pentru un articol despre relația dintre virus și malformații congenitale)

Deschidere anecdotică:

Când creșteam în New York, părinții mei mă duceau la un eveniment în Inwood Park, la care indienii – indieni americani adevărați îmbrăcați în pene și pături – puteau fi văzuți și atinși de copii ca mine. Acest eveniment a fost întotdeauna o dezamăgire. (Tompkins, 1986)

(Pentru un articol care analizează prezentarea din manualele americane a rolului popoarelor indigene în istoria SUA)

Deschidere critică:

„Istoricii au fost mult mai preocupați să explice întrebările legate de modul în care africanii au produs, transportat și vândut captivi decât să exploreze strategiile africane împotriva comerțului cu sclavi.” (Diouf 2003)

(Pentru un articol despre strategiile populației din Guineea-Bissau de a rezista comerțului cu sclavi)

Deschidere semnificativă:

Puține filme pentru copii pot rivaliza cu succesul Regele Leu sau cu controversele care l-au înconjurat de când a fost prezentat pentru prima dată comercial în 1994. (Martin-Rodriguez, 2000).

(Pentru un articol despre imigrația latină/o în Statele Unite ca subtext îngrijorător al unui film Disney)

Deschidere istorică:

În anii 1970 și 1980, pe fondul îngrijorărilor cu privire la efectele negative ale sărăciei urbane concentrate și ale rezistenței suburbane la invadarea locuințelor publice, Departamentul pentru Locuințe și Dezvoltare Urbană (HUD) al SUA a încetinit construcția de noi proiecte de locuințe publice la scară largă și a crescut utilizarea certificatelor și tichetelor din Secțiunea 8 pentru a subvenționa gospodăriile cu venituri mici pe piața privată de închiriere (Marr, 2005).

(Pentru un articol despre tacticile pe care lucrătorii comunitari le foloseau pentru a ajuta familiile cu venituri mici să obțină o locuință atunci când proprietarii erau suspicioși cu privire la tichetele Secțiunea 8)

Deschidere argumentativă:

Educația civică este importantă. (Blair 2003)

(Pentru un articol care susține că educația civică este esențială pentru o democrație funcțională)

Introducerile joacă un rol dublu: acestea oferă cititorilor informații de bază de bază și urmăresc să le capteze atenția. Autorii realizează primul prin includerea detaliilor de fundal, cadre conceptuale sau contexte istorice. Alegerea stilului de introducere depinde de preferința autorului și de cerințele structurale ale textului. Pentru a atrage eficient atenția cititorilor, se subliniază importanța și originalitatea subiectului. De exemplu, s-ar putea începe cu o propoziție de deschidere captivantă, cum ar fi o anecdotă, un rezumat al literaturii, o întrebare care provoacă gânduri sau o afirmație care subliniază importanța subiectului.