1.2. Sfaturi pentru autori în procesul de scriere a lucrărilor științifice

Înțelegerea publicului țintă este crucială în scrierea științifică. A ști cine va citi lucrarea dvs. vă ajută să personalizați limbajul, profunzimea și concentrarea cercetării. Cercetătorii trec adesea cu vederea acest aspect, dar scrisul orientat către public sporește înțelegerea și impactul (Hyland, 2018). Prin urmare, pentru cine va scrie cercetătorul apare ca un factor care afectează direct modul în care va scrie. Astfel, ca scriitor ar trebui să vă amintiți întotdeauna publicul, deoarece publicația academică a autorilor își propune să educe și să-și convingă cititorii inteligenți (Lipson, 2005). Din această perspectivă, ar trebui să oferiți informații adecvate pentru a vă educa publicul în subiectul dvs. specific și să arătați suficiente dovezi că ați condus un proces de cercetare adecvat, ați utilizat o metodologie adecvată, ați extras constatări și rezultate originale, contribuie la literatură și ați oferit sugestii utile publicului țintă și noilor cercetători. . Putem explica aceste două componente astfel:

• Oferirea de suficiente informații publicului dvs.: atunci când scrieți o lucrare academică pe un anumit subiect, ar trebui să oferiți câteva informații despre subiectul dvs., conceptele principale despre acesta și cunoștințele de bază sau de istorie, dacă este necesar. În acest punct, dacă oferi prea multe informații pentru a-ți educa publicul, poate prelungi procesul și produsul tău de scriere. Acest lucru poate îngreuna să vă limitați studiul și să scrieți în limita de cuvinte a jurnalului țintă. De asemenea, prea multe informații pot fi înțelese deoarece subestimați audiența. De exemplu, ați efectuat un experiment privind efectele utilizării strategiilor de scriere la lecția de scriere la nivel de licență. Ce fel de introducere informativă este potrivită pentru aceasta?
• Tipul 1: Ce este limbajul? àDefiniții ale competențelor lingvistice àScrisul ca abilitate lingvistică àCum a fost inventat scrisul? àImportanța scrisului pentru dezvoltarea civilizației àEducația și relația scrisului àCe este educația scrisului? àProbleme de scriere în educație àUtilizarea strategiei pentru a face față problemelor din educație àDefiniții ale strategiilor de scriere àTipuri de strategii de scriere àStudii înrudite àDefinirea decalajului în literatură àImportanța studiului àScopuri și întrebări de cercetare.
• Tipul 2: Complexitatea procesului de scriere àPrincipalele probleme de scriere ale grupului de studiu al studiului àStrategiile de scriere ca soluție a problemelor de scriere àDefinirea strategiilor de scriere àTipuri de strategii de scriere àStudii conexe àDefinirea decalajului în literatură àImportanța studiului àScopurile și întrebările de cercetare.
• Tipul 3: Tipuri de strategii de scriere àStudii conexe àImportanța studiului àScopuri și întrebări de cercetare.

După cum puteți vedea, Tipul 1 conține prea multe informații, iar cadrul său teoretic este mai larg decât este necesar. Dacă autorul scrie această cantitate de informații în lucrarea sa, poate fi distragător și plictisitor pentru public. De exemplu, în acest exemplu, cititorii vor să vadă dacă strategiile de scriere au funcționat pe scrierile studenților de licență, astfel încât citirea tipului de informații, cum ar fi definițiile lingvistice și abilitățile lingvistice, sunt inutile și distractive. Pe de altă parte, nici mai puține informații nu funcționează. În Tipul 3, nu există nicio descriere a strategiilor de scriere, informații despre abilitățile/problemele de scriere ale grupurilor de studiu și definirea decalajului din literatură. Astfel, în calitate de autor ar trebui să oferiți informații despre conceptele principale din lucrarea dvs., să desenați un cadru teoretic și să definiți golul în literatură pe care studiul dvs. îl umple. Prin urmare, Tipul 2 par mai bun pentru acest tip de studiu.

Convinge-ți publicul: ca text informativ, studiile academice au caracteristici argumentative și persuasive. Datorită acestor aspecte, studiile dvs. academice ar trebui să vă dovedească argumentul și să vă convingă audiența, atât că cercetarea dvs. este calificată așa cum se aștepta, iar constatările și rezultatele dvs. au sens. În conformitate cu acest scop, există câteva sfaturi:

• Pentru a vă convinge publicul de contribuția studiului dvs. la literatură, definiți golul în literatură pe care studiul dumneavoastră îl completează.
• Explicați-vă scopul și întrebările de cercetare cu siguranță. Apoi proiectați-vă secțiunea de rezultate în funcție de aceasta. Ambiguitatea acestor elemente poate face publicul confuz.
• Explicați în detaliu de ce ați ales metoda și designul de cercetare pe care le-ați folosit. În acest fel, cititorii dvs. vor putea vedea ce cale a urmat studiul dvs. și cum a generat datele originale.
• Explicați cum colectați și analizați datele. Este important să vă convingeți publicul că ați implementat un proces adecvat de colectare și analiză a datelor pentru scopul și metoda pe care le-ați ales.
• Pentru a vă asigura audienței că ați prezentat date de încredere, ar trebui să le explicați în moduri diferite în ceea ce privește metoda de studiu. Dacă scrieți o lucrare de cercetare cantitativă, ar trebui să explicați validitatea și fiabilitatea datelor dvs.; dacă este calitativ, ar trebui să explicați fiabilitatea datelor dvs.; iar dacă este vorba de cercetare cu metode mixte, ar trebui să explicați toată validitatea, fiabilitatea și încrederea împreună în secțiunea dvs. de metode.
• Pentru a vă convinge cititorul că în timpul studiului dumneavoastră științific nu s-au produs încălcări etice, ar trebui să explicați în secțiunea metode de la rubrica de etică cum ați obținut aprobări etice de la instituțiile autorizate, cum au fost urmate procedurile etice în experimentele cu oameni sau alte ființe vii. , cum au fost obținute consimțământul verbal și scris al participanților și cum ați asigurat confidențialitatea profilurilor participanților.
• Dacă doriți ca cititorii dvs. să vă înțeleagă concluziile într-un mod sistematic, organizați secțiunea de rezultate în sincronizare cu întrebările de cercetare.
• Pentru a-ți convinge cititorii că descoperirile tale sunt originale și contribuie la literatura de specialitate, compară rezultatele studiului tău cu cele ale studiilor anterioare din literatură în secțiunea discuții. În secțiunea de discuții vă veți pregăti în acest fel, mai ales dezvăluirea rezultatelor care diferă de studiile anterioare vă va convinge cititorii despre originalitatea studiului dumneavoastră.

În concluzie, înțelegerea publicului țintă este primordială în scrierea științifică. Adaptarea limbajului, profunzimea și concentrarea cercetării la publicul vizat îmbunătățește înțelegerea și impactul. Neglijarea acestui aspect poate duce la dezangajare și la reducerea eficienței. Este esențial ca scriitorii să-și amintească publicul, urmărind să-l educe și să-l convingă în mod eficient. Oferirea de informații adecvate evitând în același timp copleșirea publicului este crucială. Echilibrul se află în Tipul 2, care oferă suficiente detalii fără a fi prea exhaustiv. În plus, studiile academice ar trebui să posede trăsături persuasive, să susțină argumente și constatări în timp ce își demonstrează contribuția la literatură. Articularea clară a scopurilor, întrebările de cercetare, metodologia, colectarea datelor și metodele de analiză sunt vitale pentru a genera încredere și credibilitate. Mai mult, abordarea considerațiilor etice și organizarea constatărilor în conformitate cu întrebările de cercetare ajută la înțelegerea sistematică și sporește caracterul persuasiv al studiului. În cele din urmă, scrierea științifică eficientă nu numai că diseminează cunoștințele, ci și îi convinge și influențează publicul, promovând astfel discursul academic și contribuind la comunitatea științifică mai largă.

Publicarea cercetării științifice este un angajament pe termen lung. Autorii ar trebui să stabilească obiective realizabile și termene limită pentru a gestiona eficient procesul. De la colectarea datelor până la transmiterea finală, stabilirea unei cronologie realiste previne stresul nejustificat și îmbunătățește calitatea muncii (Boice, 2000). Cu siguranță, unul dintre cele mai importante elemente ale unei lucrări de succes este să faci o planificare corectă și să acționezi conform acestui plan. Iată un exemplu de plan de scriere a articolelor de 12 săptămâni din cartea lui Belcher (2019). Îți poți crea cronologia în funcție de obiectivele tale și de termenul limită al studiului tău academic.

Tabelul 1. Un exemplu de calendar de douăsprezece săptămâni de planificare a scrierii articolului

Sursa: Belcher (2019).

Determinarea obiectivelor și a termenelor realiste este o etapă importantă în procesul de publicare a cercetării științifice. Pentru a gestiona eficient procesul de la colectarea datelor până la prezentarea finală, este necesar să se stabilească obiective și termene realizabile. Unul dintre cele mai importante elemente ale unei lucrări de succes este să faci o planificare corectă și să acționezi în conformitate cu acest plan. Planificarea corectă încurajează crearea unei cronologie personale bazate pe obiectivele unei cercetări și pe termenul limită pentru munca academică.

Două capete sunt adesea mai bune decât unul, mai ales în cercetarea academică. Colaborarea poate duce la seturi de date mai bogate, perspective variate și o analiză mai aprofundată a constatărilor (Katz & Martin, 1997). Din acest motiv, este considerat valoros pentru cercetători să-și construiască și să-și continue studiile cu o abordare colaborativă. Evaluările de la colegii sunt o parte neprețuită a acestui spirit de colaborare. Ele oferă critici constructive care ar putea ridica semnificativ calitatea lucrării (Lee et al., 2013). Aceste critici vor ghida cercetătorii atât în studiile lor actuale, cât și în studiile lor viitoare. În acest fel, cercetătorii vor putea include în studiile lor experiențele diferiților cercetători. Conform literaturii de specialitate, există două tipuri de stiluri de lucru în echipă, acestea sunt colaborarea și cooperarea. Într-o muncă de cooperare, repartizarea sarcinilor se face după principiul specializării individuale în sarcini sau subsarcini. Aici, sarcinile sunt distribuite la începutul lucrării și fiecare individ realizează partea care îi revine responsabilitatea, iar la sfârșitul procesului toate părțile se reunesc. În timp ce, într-o lucrare în colaborare, fiecare desfășoară împreună toată munca de la începutul până la sfârșitul lucrării. Beau et.al. (2010) explică lucrul colaborativ și cooperativ astfel:

Tabelul 2. Diferențele dintre colaborare și cooperare

Tabelul 2 explică diferențele dintre cooperare și colaborare. Colaborarea se bazează pe abilități precum maturitate, experiență, autonomie și autocontrol, în timp ce cooperarea se bazează pe abilități precum mentorat/supraveghere, ierarhia piramidală și controlul conducerii de vârf. Modalitățile de participare sunt individuale și colective, voluntare/spontane pentru colaborare, unde împărțirea sarcinilor și a subsarcinilor sunt obligatorii/obligatorii pentru cooperare, iar îndeplinirea sarcinilor se referă la explorarea, crearea, comunicarea și furnizarea de responsabilitate globală și sprijin de la egal la egal în colaborare, în timp ce procesul de cooperare este un proces de specializare și implică responsabilitatea pentru sarcina individuală. Domeniul colaborării implică sinergia dintre aspectele de interacțiune, cognitive și colective, în timp ce domeniul cooperării implică învățarea deprinderilor de colaborare și transferul de cunoștințe și informații. Pentru a oferi un mediu de lucru în echipă bun și eficient; Înainte de a începe munca în echipă, alegeți modul în care lucrați împreună: colaborativ sau cooperant. Dacă alegeți să colaborați, asigurați-vă că toată lumea se alătură în toate fazele procesului, deoarece în colaborare fiecare ar trebui să-și asume responsabilitatea în tot procesul și poate contribui la toate fazele studiului cu propriile stiluri de lucru și creativitate. Dacă alegeți să cooperați, asigurați-vă că sarcinile sunt distribuite de la început și fiecare își asumă responsabilitatea părților sale. În acest tip de lucru, pentru a evita complexitatea și confuzia, ar trebui creată o structură ierarhică. În acest fel se poate asigura unificarea stilului de lucru și univocitatea în produsul scris.

Gestionarea datelor este esențială pentru menținerea integrității procesului de cercetare. Autorii ar trebui să investească în organizarea meticuloasă a datelor și referirea cu acuratețe a surselor. Bunele practici în managementul datelor conferă credibilitate muncii dvs. și o fac replicabilă pentru cercetările viitoare ( Tenopir et al., 2011). Pe lângă utilizarea în studiu, gestionarea datelor și a resurselor are două aspecte diferite.

• Una dintre ele este cum să partajați aceste date și problemele legate de drepturile de autor. Dacă sunteți finanțat de la o instituție, publicarea sau relucrarea cu date poate fi restricționată. De asemenea, pot exista dezacorduri între colegi, astfel încât aceste tipuri de probleme ar trebui convenite înainte de începerea studiului.
• Al doilea aspect al gestionării datelor și resurselor este modul de stocare a acestora. Acest aspect este, de asemenea, o problemă etică, deoarece stocarea datelor sensibile și asigurarea confidențialității acestora sunt foarte importante pentru studii și fiabilitatea cercetătorilor.

Cu alte cuvinte, managementul datelor este vital pentru menținerea integrității procesului de cercetare. Organizarea ordonată a datelor și referirea cu acuratețe a surselor crește fiabilitatea studiului și asigură reproductibilitatea acestuia pentru cercetările viitoare. În timp ce gestionarea datelor include probleme de partajare și de drepturi de autor, aceasta abordează și probleme etice, cum ar fi stocarea și protejarea confidențialității datelor.

Menținerea standardelor etice nu este negociabilă în scrisul științific. Aceasta include raportarea transparentă a metodelor și rezultatelor, acordarea creditului cuvenit prin citări și obținerea permisiunilor necesare pentru materialele protejate prin drepturi de autor (Resnik, 2015). Încălcările etice, care reprezintă în prezent una dintre cele mai problematice probleme pentru comunitatea științifică, nu numai că dăunează studiilor efectuate, dar dăunează și în mod semnificativ credibilității și, prin urmare, carierei cercetătorului care efectuează studiul. În acest sens, respectarea principiilor etice în cercetarea științifică este o problemă importantă căreia cercetătorii ar trebui să îi acorde o atenție deosebită.

În etica cercetării științifice, cercetătorii trebuie să adere la o serie de standarde etice importante. Respectarea standardelor etice sporește credibilitatea cercetătorilor, îmbunătățește calitatea cercetării lor, menține integritatea comunității științifice și, în cele din urmă, oferă informații fiabile societății. Iată câteva puncte cheie cărora trebuie să le acorde atenție:

• Transparență și acuratețe: este esențial să se raporteze în mod transparent metodele și constatările cercetării și să le prezinte cu acuratețe. Manipularea datelor ar trebui evitată, iar rezultatele ar trebui reflectate în mod realist.
• Drepturi de autor și citare: ar trebui acordat un credit corespunzător atunci când citați din alte lucrări. Ar trebui obținute permisiunile necesare pentru utilizarea materialelor protejate prin drepturi de autor.
• Experimente pe oameni și animale: Standardele etice trebuie respectate în experimentele efectuate pe oameni sau animale. Aceasta include obținerea consimțământului informat de la participanți.
• Gestionarea datelor: este important să gestionați datele într-o manieră ordonată și sigură. Confidențialitatea datelor sensibile ar trebui menținută și ar trebui să fie accesibile atunci când este necesar.
• Conflict de interese: Cercetătorii ar trebui să dezvăluie clar orice conflict de interese legate de studiile lor și să ia măsuri pentru a minimiza impactul acestor conflicte asupra rezultatelor.
• Plagiat: Ar trebui să se manifeste respect față de ideile și lucrările altor cercetători, iar formele de plagiat, cum ar fi plagiatul, trebuie evitate.

Standardele etice menționate mai sus pot fi obținute dintr-o gamă largă de surse, iar aceste principii sunt practici general acceptate în comunitatea științifică. Aceste standarde etice sunt în general considerate principii ale eticii cercetării științifice și sunt adesea incluse în regulile etice ale diferitelor instituții de cercetare, universități și organizații de publicare științifică. În plus, aceste principii pot fi detaliate în publicații științifice, ghiduri de cercetare și coduri etice. De exemplu, organizații precum American Psychological Association (APA) și National Institutes of Health (NIH) oferă îndrumări și politici privind etica cercetării științifice. Mai mult, regulile de publicare ale revistelor științifice includ adesea aceste principii etice, iar autorilor li se cere să respecte aceste principii.