Secțiunea de discuții este locul în care cercetătorul poate explora semnificațiile, implicațiile și limitările rezultatelor. Ar trebui să ofere o interpretare a modului în care rezultatele îndeplinesc sau nu reușesc să îndeplinească așteptările stabilite de literatura anterioară (Hart, 1998). Scopul secțiunii de discuții este de a găsi răspunsuri la întrebările puse în cercetare, de a examina și interpreta semnificațiile rezultatelor obținute în ceea ce privește problema cercetării și de a utiliza rezultatele obținute pe baza constatărilor pentru a susține răspunsurile la întrebările cercetării. Aceasta este partea în care cercetătorul își arată tot meritul, creativitatea, stăpânirea teoretică și conceptuală a domeniului în care lucrează și capacitatea sa de a gândi analitic. Trebuie exprimat sprijinul și contribuția rezultatelor obținute la studiile în domeniu și cadrul teoretic. Cel mai critic punct din această secțiune este de a interpreta ce înseamnă rezultatele în acel domeniu și de a dezvălui în ce măsură studiul adaugă informații noi la cunoștințele existente în acel domeniu și dacă studiul are o importanță critică pentru viitor (Conn, 2017) . După cum vă puteți aminti metafora structurii clepsidrei din structura secțiunii scrisului academic, triunghiul din partea de jos începe de la secțiunea de discuții până la concluzie și sugestii. De asemenea, după cum se poate observa din Figura 9, secțiunea de discuții ar trebui să fie concepută și ca un triunghi, de la constatări specifice până la concluzii generale cu celelalte studii conexe din literatură.
Figura 9. Planul secțiunii de discuții ( Federation University Australia Study Skills, 2024 ).
Figura 9 descrie designul secțiunii de discuții. Secțiunea de discuții din scrierea academică seamănă cu o structură de clepsidră în care baza triunghiulară se extinde de la constatări specifice la implicații mai largi și conexiuni cu literatura relevantă. Prezentat vizual, secțiunea de discuții subliniază trecerea de la analiza detaliată la concluziile generale și conexiunile cu literatura relevantă. Această strategie este recomandată ca un triunghi care se extinde de la constatările specifice ale cercetării până la concluzii și recomandări mai ample.
Paltridge și Starfield (2007) au sugerat strategii pentru scrierea secțiunii de discuții ca;
- Scrieți o propoziție despre toate lucrurile pe care ei (publicul dvs.) le știu acum și pe care nu le știau când și-au început cercetarea.
- Sortați propozițiile în grupuri.
- Scrieți titluri pentru fiecare dintre grupurile de propoziții.
- Scrieți subtitluri pentru fiecare propoziție din fiecare grup.
- Utilizați aceasta ca un cadru pentru planificarea capitolului de discuții.
Acest cadru poate ajuta la prezentarea rezultatelor cercetării într-un mod mai ușor de înțeles și mai structurat. În plus, raportarea rezultatelor cu literatura anterioară permite ca rezultatele studiului să fie înțelese și interpretate într-un context general. Acest proces poate ghida cercetătorii în organizarea secțiunii de discuții și prezentarea eficientă a rezultatelor. De asemenea, din cauza secțiunilor de discuții au scopul de a discuta rezultatele studiului cu studiile conexe din literatura anterioară, acest cadru poate fi conceput ca în Tabelul 16.
Acest cadru poate fi proiectat ca în Tabelul 16, deoarece secțiunile de discuții urmăresc să discute rezultatele studiului cu studiile relevante din literatura anterioară. Exemplul din Tabelul 16 include studii asociate cu rezultate relevante, dar specifică și studii asociate cu diferite rezultate.
