Metoda cadru devine o abordare din ce în ce mai populară pentru gestionarea și analiza datelor calitative. Este adecvat pentru utilizare în echipele de cercetare chiar și atunci când nu toți membrii au experiență anterioară în efectuarea cercetării calitative. Termenii cheie utilizați în această analiză sunt explicați în detaliu de Gale et.al (2013), după cum urmează:
- Cadru analitic - un set de coduri organizate în categorii care au fost dezvoltate în comun de cercetătorii implicați în analiză și care pot fi utilizate pentru a gestiona și organiza datele. Cadrul oferă o nouă structură pentru date (mai degrabă decât relatările originale complete date de participanți), care este utilă pentru a rezuma/reduce datele într-un mod care poate sprijini răspunsul la întrebările de cercetare;
- Categorii - În timpul procesului de analiză, codurile sunt grupate în grupuri în jurul unor idei sau concepte similare și interdependente. Categoriile și codurile sunt de obicei aranjate într-o structură de diagramă arborescentă în cadrul analitic. În timp ce codurile sunt strâns și explicit legate de datele brute, dezvoltarea categoriilor este o modalitate de a începe procesul de abstractizare a datelor;
- grafice - introducerea datelor rezumate în matricea metodei cadrului;
- cod - o etichetă descriptivă sau conceptuală care este atribuită unor extrase de date brute într-un proces numit "codare";
- date - datele calitative trebuie de obicei să fie în formă textuală înainte de analiză. Aceste texte pot fi fie texte obținute (scrise special pentru cercetare), fie texte preexistente, cum ar fi procese-verbale de ședințe, documente de politică sau pot fi produse prin transcrierea unui interviu sau a datelor unui focus grup, sau prin crearea de note "de teren" în timp ce se efectuează observația participantă sau se observă obiecte sau situații sociale;
- indexare - aplicarea sistematică a codurilor din cadrul analitic convenit la întregul set de date;
- matrice - o foaie de calcul care conține numeroase celule în care datele rezumate sunt introduse prin coduri (coloane) și cazuri (rânduri);
- Teme - concepte sau propoziții interpretative care descriu sau explică aspecte ale datelor, care sunt rezultatul final al analizei întregului set de date. Temele sunt articulate și dezvoltate prin examinarea categoriilor de date prin compararea între și în interiorul cazurilor. De obicei, un număr de categorii se încadrează în fiecare temă sau subtemă;
- transcriere - o relatare textuală scrisă (cuvânt cu cuvânt) a unei interacțiuni verbale, cum ar fi un interviu sau o conversație.
La fel ca analiza tematică și analiza de conținut, această abordare identifică punctele comune și diferențele în datele calitative înainte de a se concentra pe relațiile dintre diferitele părți ale datelor, căutând astfel să tragă concluzii descriptive și/sau explicative grupate în jurul temelor. Caracteristica sa definitorie este rezultatul matricei: rânduri (cazuri), coloane (coduri) și "celule" de date rezumate, oferind o structură în care cercetătorul poate reduce sistematic datele pentru a le analiza după caz și după cod (Richie & Lewis, 2003). Cel mai adesea, un "caz" este un intervievat individual, dar acesta poate fi adaptat la alte unități de analiză, cum ar fi grupuri sau organizații predefinite. În timp ce analizele aprofundate ale temelor cheie pot avea loc în întregul set de date, opiniile fiecărui participant la cercetare rămân conectate la alte aspecte ale relatării sale în cadrul matricei, astfel încât contextul opiniilor individului să nu se piardă. Compararea și contrastarea datelor este vitală pentru analiza calitativă, iar capacitatea de a compara cu ușurință datele între cazuri, precum și în cadrul cazurilor individuale, este încorporată în structura și procesul metodei cadru.
Metoda cadru oferă pași clari de urmat și produce rezultate foarte structurate ale datelor rezumate. Prin urmare, este util atunci când mai mulți cercetători lucrează la un proiect, în special în echipe de cercetare multidisciplinare, unde nu toți membrii au experiență în analiza calitativă a datelor, și pentru gestionarea seturilor mari de date, unde este de dorit obținerea unei imagini de ansamblu holistice și descriptive a întregului set de date. Cu toate acestea, se recomandă prudență înainte de a selecta metoda, deoarece nu este un instrument adecvat pentru a analiza toate tipurile de date calitative sau pentru a răspunde la toate întrebările de cercetare calitativă și nici nu este o versiune "ușoară" a cercetării calitative pentru cercetătorii cantitativi. Important este că metoda cadru nu poate găzdui date foarte eterogene, adică datele trebuie să acopere subiecte similare sau probleme cheie, astfel încât să fie posibilă clasificarea lor. Intervievații individuali pot avea, desigur, puncte de vedere sau experiențe foarte diferite în legătură cu fiecare subiect, care pot fi apoi comparate și contrastate. Metoda cadru este cel mai frecvent utilizată pentru analiza tematică a transcrierilor semi-structurate ale interviurilor, deși ar putea fi adaptată pentru alte tipuri de date textuale, inclusiv documente, cum ar fi procese-verbale sau jurnale de întâlnire sau note de teren din observații. Cu toate acestea, metoda cadru nu este aliniată cu o anumită abordare epistemologică, filozofică sau teoretică. Este mai degrabă un instrument flexibil care poate fi adaptat pentru utilizare cu multe abordări calitative care urmăresc să genereze teme.
Dezvoltarea temelor este o caracteristică comună a unei analize calitative a datelor, implicând căutarea sistematică a modelelor pentru a genera descrieri complete capabile să facă lumină asupra fenomenului investigat. În special, multe abordări calitative folosesc "metoda comparativă constantă", dezvoltată ca parte a teoriei fundamentate, care implică efectuarea de comparații sistematice între cazuri pentru a rafina fiecare temă. Spre deosebire de teoria fundamentată, metoda cadru nu este neapărat preocupată de generarea unei teorii sociale, dar poate facilita foarte mult tehnicile comparative constante prin revizuirea datelor de-a lungul matricei.
Metoda cadru poate fi adaptată pentru a fi utilizată cu tipuri deductive, inductive sau combinate de analiză calitativă. Cu toate acestea, există unele întrebări de cercetare în care analiza datelor după caz și temă nu este adecvată, astfel încât metoda cadru ar trebui evitată. De exemplu, în funcție de întrebarea de cercetare, datele despre istoria vieții ar putea fi mai bine analizate folosind analiza narativă, iar datele documentare folosind analiza discursului (Hodges et al., 2008).
Gale et al. (2013) merg mai departe și oferă o explicație detaliată a șapte etape ale procedurii metodei-cadru:
- Transcriere – este necesară o înregistrare audio de bună calitate și, în mod ideal, o transcriere textuală (cuvânt cu cuvânt) a interviului. Transcrierile ar trebui să aibă margini mari și o interlinie adecvată pentru codificarea ulterioară și luarea notițelor. Procesul de transcriere este o bună oportunitate de a vă cufunda în date și trebuie încurajat puternic pentru noii cercetători.
- Familiarizarea cu interviul – familiarizarea cu întregul interviu folosind înregistrarea audio și/sau transcrierea și orice note contextuale sau de reflecție care au fost înregistrate de intervievator este o etapă vitală în interpretare. De asemenea, poate fi util să reascultați întreaga înregistrare audio sau părțile acesteia. În proiectele de cercetare multidisciplinare sau mari, cei implicați în analiza datelor pot fi diferiți de cei care au realizat sau transcris interviurile, ceea ce face ca această etapă să fie deosebit de importantă. O marjă poate fi folosită pentru a înregistra orice note analitice, gânduri sau impresii.
- Codare – După familiarizare, cercetătorul citește cu atenție transcrierea rând cu rând, aplicând o parafrazare sau o etichetă (un "cod") care descrie ceea ce a interpretat în pasaj ca fiind important. În studiile mai inductive, în această etapă are loc "codificarea deschisă", adică codificarea a tot ceea ce ar putea fi relevant din cât mai multe perspective diferite. Codurile se pot referi la lucruri substanțiale (de exemplu, comportamente, incidente sau structuri particulare), valori (de exemplu, cele care informează sau susțin anumite afirmații), emoții (de exemplu, tristețe, frustrare, dragoste) și elemente mai impresioniste/metodologice (de exemplu, intervievatul a găsit ceva dificil de explicat, intervievatul a devenit emoțional, intervievatul s-a simțit inconfortabil) (Saldaña, 2009). În studiile pur deductive, codurile pot fi predefinite (de exemplu, de o teorie existentă sau de domenii specifice de interes pentru proiect) și, prin urmare, această etapă poate să nu fie strict necesară și se poate trece direct la indexare, deși este în general util chiar dacă se adoptă o abordare deductivă în general pentru a face o codare deschisă pe cel puțin câteva dintre transcrieri pentru a se asigura că aspectele importante ale datelor nu sunt Pierdut. Codificarea își propune să clasifice toate datele, astfel încât să poată fi comparate sistematic cu alte părți ale setului de date. Cel puțin doi cercetători (sau cel puțin unul din fiecare disciplină sau specialitate într-o echipă de cercetare multidisciplinară) ar trebui să codifice în mod independent primele câteva transcrieri, dacă este posibil. Este vital în codificarea inductivă să fii atent la neașteptat, și nu doar să codifici într-un mod literal, descriptiv. Deci, implicarea oamenilor din perspective diferite poate ajuta foarte mult în acest sens. Pe lângă obținerea unei impresii holistice a ceea ce s-a spus, codificarea rând cu rând poate adesea alerta cercetătorul să ia în considerare ceea ce poate rămâne în mod obișnuit invizibil pentru că nu este clar exprimat sau nu se "potrivește" cu restul relatării. În acest fel, analiza în curs de dezvoltare este contestată, în timp ce reconcilierea și explicarea anomaliilor din date poate face analiza mai puternică. Codificarea se poate face și digital folosind CAQDAS, care este o modalitate utilă de a urmări automat noile coduri. Cu toate acestea, unii cercetători preferă să facă stadiile incipiente ale codării folosind hârtie și pix și să înceapă să folosească CAQDAS abia după ce ajung la stadiul 5.
- Dezvoltarea unui cadru analitic funcțional – După codificarea primelor transcrieri, toți cercetătorii implicați ar trebui să se întâlnească pentru a compara etichetele pe care le-au aplicat și să convină asupra unui set de coduri care să se aplice tuturor transcrierilor ulterioare. Codurile pot fi grupate în categorii (folosind o diagramă arborescentă, dacă este utilă), care sunt apoi clar definite. Aceasta formează un cadru analitic de lucru. Este probabil să fie necesare mai multe iterații ale cadrului analitic înainte de a nu apărea coduri suplimentare. Merită întotdeauna să aveți un cod "altul" în fiecare categorie pentru a evita ignorarea datelor care nu se potrivesc; Cadrul analitic nu este niciodată final până când ultima transcriere nu a fost codificată.
- aplicarea cadrului analitic – cadrul analitic de lucru este apoi aplicat prin indexarea transcrierilor ulterioare folosind categoriile și codurile existente. Fiecărui cod i se atribuie de obicei un număr sau abrevieri pentru o identificare ușoară (și astfel numele complete ale codurilor nu trebuie să fie scrise de fiecare dată) și scrise direct pe transcrieri. Software-ul de analiză calitativă a datelor asistate de calculator (CAQDAS) este deosebit de util în această etapă, deoarece poate accelera procesul și se poate asigura că, în etapele ulterioare, datele sunt ușor de recuperat. Este demn de remarcat faptul că, spre deosebire de software-ul pentru analize statistice, care efectuează de fapt calculele cu instrucțiunile corecte, punerea datelor într-un pachet software de analiză calitativă nu analizează datele; este pur și simplu o modalitate eficientă de stocare și organizare a datelor astfel încât acestea să fie accesibile pentru procesul de analiză.
- Datele calitative sunt voluminoase (o oră de interviu poate genera 15-30 de pagini de text), iar capacitatea de a gestiona și rezuma (reduce) datele este un aspect vital al procesului de analiză. O foaie de calcul este utilizată pentru a genera o matrice, iar datele sunt înregistrate în matrice. Graficul implică rezumarea datelor pe categorii din fiecare transcriere. O grafică bună necesită o capacitate de a găsi un echilibru între reducerea datelor, pe de o parte, și păstrarea sensurilor originale și a sentimentului cuvintelor intervievatului, pe de altă parte. Graficul ar trebui să includă referințe la citate interesante sau ilustrative. Acestea pot fi etichetate automat dacă utilizați CAQDAS pentru a vă gestiona datele, sau altfel un "Q" majuscul, un număr de transcriere (anonimizat), o pagină și o referință de linie vor fi suficiente. Este util în echipele multidisciplinare să compare și să contrasteze stilurile de rezumare în primele etape ale procesului de analiză pentru a asigura consecvența în cadrul echipei. Orice abreviere folosită ar trebui să fie aprobată de echipă. Odată ce membrii echipei sunt familiarizați cu cadrul analitic și bine exersați la codificare și grafice, va dura în medie aproximativ o jumătate de zi pentru fiecare transcriere de o oră pentru a ajunge la acest stadiu. În stadiile incipiente, durează mult mai mult.
- Interpretarea datelor – este util pe tot parcursul cercetării să aveți un caiet separat sau un fișier de computer pentru a nota impresiile, ideile și interpretările timpurii ale datelor. Ar putea merita să vă opriți în orice etapă pentru a explora o idee, un concept sau o temă potențială interesantă, scriind o notă analitică pentru discuții ulterioare cu alți membri ai echipei de cercetare. Treptat, sunt identificate caracteristicile și diferențele dintre date, poate generând tipologii, punând sub semnul întrebării concepte teoretice (fie concepte anterioare, fie cele care apar din date) sau cartografierea conexiunilor dintre categorii pentru a explora relațiile și/sau cauzalitatea. Dacă datele sunt suficient de bogate, constatările generate prin acest proces pot merge dincolo de descrierea cazurilor particulare la explicarea, de exemplu, a motivelor apariției unui fenomen, prezicerea modului în care o organizație sau alți actori sociali sunt susceptibili să instige sau să răspundă la o situație sau identificarea zonelor care nu funcționează bine în cadrul unei organizații sau sistem. Este demn de remarcat faptul că această etapă durează adesea mai mult decât s-a anticipat și că orice plan de proiect ar trebui să asigure că este alocat suficient timp întâlnirilor și timp individual cercetătorului pentru a efectua interpretarea și scrierea rezultatelor.
În timp ce metoda cadru este susceptibilă de participarea neexperților la analiza datelor, este esențială pentru utilizarea cu succes a metodei ca un cercetător calitativ cu experiență să conducă proiectul. În mod ideal, conducerii calitative i s-ar alătura alți cercetători cu cel puțin o pregătire anterioară sau experiență în analiza calitativă. Responsabilitățile cercetătorului calitativ principal sunt: să contribuie la proiectarea studiului, la calendarul proiectului și la planificarea resurselor; să îndrume cercetători calitativi juniori; să faciliteze întâlnirile de analiză într-un mod care să încurajeze implicarea critică și reflexivă cu datele și alți membri ai echipei; și, în cele din urmă, să conducă scrierea studiului.