După identificarea unităților de semnificație, cercetătorul trebuie să verifice dacă toate aspectele conținutului au fost acoperite în raport cu scopul (Burnard, 1991). Textul original este recitit împreună cu lista finală de unități de sens. Creioanele colorate sunt utile pentru a distinge fiecare unitate de semnificație din transcrierea originală. După ce acest proces a fost efectuat, rămâne aproape întotdeauna un text nemarcat. Cercetătorul trebuie apoi să analizeze dacă textul nemarcat ar trebui sau nu inclus. În cazul în care textul nemarcat oferă răspunsuri la întrebarea de cercetare, acesta ar trebui inclus în analiză (Burnard, 1995). Când cercetătorul este profund implicat în date, totul pare a fi important. Cu toate acestea, procesul de distanțare este necesar, iar cercetătorul trebuie să-și permită să renunțe la informațiile neimportante care nu corespund scopului studiului.
