Planificare

Definirea problemei care trebuie abordată într-un mod clar, precis și detaliat este primul pas în faza de planificare. Nu este ușor să faci procesul de răspuns funcțional fără a clarifica întrebarea. Pe de altă parte, o definiție clară a întrebării de cercetare în stadiul inițial nu înseamnă că întrebarea nu poate fi schimbată. În unele cazuri, întrebarea de cercetare poate avea nevoie să fie ușor revizuită după o citire ulterioară (Gough & Richardson, 2018).

Poate fi o provocare să identifici un subiect de cercetare. Primul lucru pe care trebuie să-l facă cercetătorul este să efectueze cercetări aprofundate pe tema de interes. Determinarea necesității în domeniul de interes în timpul screening-ului inițial va facilita determinarea întrebării de cercetare. O întrebare de cercetare poate fi formulată după determinarea nevoii în domeniu. Într-o întrebare de cercetare bună, includerea eșantionului care urmează să fie supus cercetării și proiectelor de cercetare este esențială.

Au fost create unele cadre precum PICO, PICOS și SPIDER care pot fi utilizate în timp ce se determină întrebarea de cercetare (Methley et al., 2014). Fiecare dintre inițialele lui PICO, care este frecvent utilizată printre aceste cadre, se referă la o componentă care ar trebui inclusă în întrebarea de cercetare;

P: Populație, participanți, pacient sau problemă

I: Intervenție(e), terapie, tratament

C: Comparație, altă intervenție sau tratament, grup de control

O: Rezultate

Exemple de întrebări de cercetare sunt prezentate mai jos;

• „Ce tipuri de intervenții pentru durere au fost menționate în recenziile sistematice în ultimele două decenii? Ce fel de diferențe și asemănări au avut intervențiile de durere în ceea ce privește eficacitatea?” (Asgari et al., 2023).
• „Ce cercetare despre sustenabilitatea ocupării forței de muncă pentru persoanele cu dizabilități intelectuale a fost publicată la nivel internațional între 2010 și 2020?”(Taubner et al., 2022).

Pe scurt, întrebarea de cercetare trebuie definită clar, precis și în detaliu, iar întrebarea de cercetare poate fi schimbată pe parcurs. În primul rând, se recomandă cercetătorului să efectueze cercetări aprofundate asupra interesului. Se afirmă că acest proces va facilita determinarea mai clară a întrebării de cercetare. După stabilirea întrebării de cercetare, se subliniază importanța includerii eșantionului și a modelelor de cercetare care vor participa la cercetare. Se afirmă că cadre precum PICO, PICOS și SPIDER sunt instrumente care pot fi utilizate pentru a determina întrebarea de cercetare. Aceste cadre îi ajută pe cercetători să creeze întrebări mai clare și mai structurate. În sfârșit, se subliniază că întrebările de cercetare urmăresc transformarea cunoștințelor teoretice în aplicații practice.

Tipul de recenzie care trebuie efectuată depinde de întrebarea la care se răspunde. De exemplu, se poate răspunde la întrebarea „Ce cercetare privind sustenabilitatea angajării pentru persoanele cu dizabilități intelectuale a fost publicată la nivel internațional între 2010 și 2020” cu metoda analizei bibliometrice (Taubner et al.,2022). Următorul tabel prezintă tipurile de recenzii (HSL, 2024). Examinarea tipurilor de recenzie vă permite să determinați cel mai potrivit tip de recenzie pentru întrebarea dvs. de cercetare. Poate fi posibilă utilizarea a două sau mai multe tipuri de recenzii pentru a răspunde la unele dintre întrebările studiilor (Grant & Booth, 2009). De exemplu, atunci când se desfășoară cercetări privind eficacitatea programelor de intervenție în traumatologie în ultimii zece ani, este posibilă analiza sistematică a tuturor studiilor efectuate în ultimii zece ani și apoi calcularea valorii impactului prin meta-analiză a datelor numerice obținute. În acest caz, metodele de recenzie sistematică și meta-analiză sunt utilizate împreună. Este posibil să se efectueze revizuiri mixte de proiectare, ca în exemplu (Taubner și colab., 2022).

În Tabelul 1, există o resursă menită să ghideze cercetătorii prin compararea scopurilor, timpilor aproximativi de finalizare și strategiilor de căutare ale diferitelor tipuri de recenzii. Fiecare tip de recenzie abordează întrebările de cercetare dintr-o perspectivă diferită și oferă metode diferite pentru a obține o înțelegere mai profundă a unui anumit subiect de cercetare. Acesta oferă informații detaliate pentru a ajuta cercetătorii să aleagă cea mai potrivită metodă de examinare pentru a se potrivi nevoilor și procesului lor de cercetare. De asemenea, oferă o imagine de ansamblu clară a caracteristicilor fiecărui tip de recenzie, timpilor de finalizare și strategiilor de căutare, oferind cercetătorilor un cadru pentru planificarea procesului de cercetare. Ajută cercetătorii să aleagă metoda de examinare cea mai potrivită pentru întrebările și obiectivele lor de cercetare, permițând în același timp o recenzie și o analiză cuprinzătoare a literaturii de cercetare.

Înainte de a începe cercetarea, dezvoltarea unui protocol care determină ce etape va acoperi cercetarea sau ce metode vor fi incluse în cercetare este o etapă care ar trebui luată în considerare. Protocolul este foaia de parcurs în procesul de realizare a cercetării. Pe lângă faptul că oferă o foaie de parcurs pentru cercetător, dezvoltarea unui protocol are, de asemenea, beneficii, cum ar fi reducerea părtinirii și contribuția la responsabilitate. Protocolul ar trebui să includă subiectul de cercetare, zona care trebuie căutată (puteți determina bazele de date sau limbile care vor fi căutate în această etapă), cuvintele cheie care vor fi utilizate în căutare și obiectivele de sincronizare. În funcție de tipul de recenzie, cercetătorii pot include numărul de articole care urmează să fie examinate sau criteriile de includere și excludere în protocol.

Mai jos este protocolul de cercetare pe care Kushairi și Ahmi (2021) l-au pregătit în articolul lor de analiză bibliometrică intitulat „Flipped Classroom in the Second Decade of the Millennia: A Bibliometrics Analysis with Lotka’s Law ”. În timp ce cercetătorii au folosit protocolul în procesele de screening și recenzie , au contribuit, de asemenea, la fiabilitatea cercetării lor, raportând-o în articol.

Există mai multe linii directoare de dezvoltare a protocolului pentru revizuiri sistematice. Preferred Reporting Items for Systematic Review and Meta-analysis extension for Protocols (PRISMA-P) (Moher et al., 2016) este cel mai cunoscut dintre aceste ghiduri. Conform ghidurilor PRISMA-P, un protocol ar trebui să includă următoarele componente:

1. Introducere

(a) Motivul pentru selecția subiectului selectat

(b) o întrebare sau întrebări de cercetare clare și ușor de înțeles, inclusiv termenii PICO

2. Metoda

(a) Ar trebui stabilite criterii de includere pentru caracteristicile cercetării și ale raportului (limbă, starea publicării). Acestea pot fi grupe de vârstă, regiuni geografice, modele de studiu sau măsuri de rezultat. Criteriile de includere deschise facilitează identificarea articolelor relevante.

(b) Toate sursele de informații ar trebui specificate cu datele anticipate de includere (baze de date care urmează să fie utilizate, contacte personale, utilizarea înregistrărilor procesului, surse de literatură gri).

(c) Subliniați strategia de căutare în cel puțin o bază de date.

(d) O descriere a modului în care datele vor fi gestionate și revizuite pe parcursul procesului

(e) Trebuie descris procesul de includere și excludere (de exemplu, doi evaluatori independenți etc.) pentru fiecare parte a evaluării.

(f) Metoda de colectare a datelor planificată ar trebui să descrie, de asemenea, procesul de generare a datelor. De exemplu, formularele ar putea fi incluse pentru a asigura coerența în generarea datelor.

(g) Orice ipoteze sau simplificări ale datelor identificate ar trebui enumerate.

3. Secțiunea privind rezultatele și prioritizarea ar trebui să includă o descriere și o listă a tuturor rezultatelor pentru care va fi efectuată analiza datelor. De asemenea, ar trebui să detalieze prioritizarea rezultatelor primare și secundare.

4. Metodele identificate pentru a evalua riscul de părtinire și modul în care acestea vor fi utilizate în procesul de sinteză a datelor ar trebui explicate în detaliu.

5. Metodele de sinteză a datelor trebuie enumerate împreună cu următoarele criterii:

(a) Criterii pentru care studiile vor fi sintetizate cantitativ. Acolo unde datele sunt adecvate pentru sinteza cantitativă, măsurile rezumative planificate, procesarea datelor, metodele de agregare și orice analize suplimentare propuse.

(b) În cazul în care analiza cantitativă nu este posibilă, este planificat tipul de rezumat.

6. Ar trebui descrisă orice luare în considerare planificată a meta-biasiunii, cum ar fi părtinirea publicării.

7. Încrederea în dovezile cumulate ar trebui rezumată prin descrierea modului în care vor fi evaluate probele.”

Protocolul de recenzie sistematică trebuie urmat în toate etapele revizuirii. În plus, modificările aduse protocolului trebuie urmărite și datate (Moher et al., 2016).

În procesul de elaborare a protocolului, înainte de începerea cercetării se subliniază importanța elaborării unui protocol care să determine ce etape va acoperi cercetarea sau ce metode vor fi incluse în cercetare. Protocolul servește ca foaie de parcurs pentru desfășurarea procesului de cercetare. Pe lângă furnizarea unei foi de parcurs pentru cercetător, dezvoltarea unui protocol are, de asemenea, beneficii, cum ar fi reducerea părtinirii și contribuția la responsabilitate. Un protocol predeterminat oferă structură și direcție procesului de cercetare, ajută la reducerea erorilor și părtinirii, asigură înregistrarea revizuirii și poate fi o cerință pentru publicare.

În recenziile sistematice pregătite cu grijă, este esențial să se determine cadrul conceptual care va sta la baza revizuirii în etapa de planificare. Cadrele conceptuale pe care cercetătorii înșiși le vor crea sau selecta îi vor ghida pe cercetători în selecția, clasificarea și interpretarea constatărilor (Hallinger, 2013).

Mai jos este un exemplu de cadrul conceptual creat în cercetarea intitulată „A Systematic Review of Research on the Relationship between School Leadership and Student Achievement: An updated framework and future direction” (Özdemir et al., 2022).

Ca și în exemplu, cadrul conceptual pentru recenziile sistematice ar trebui să includă subiectul revizuirii, scopurile, întrebările de cercetare, contextul teoretic utilizat pentru a selecta studiile care urmează să fie incluse, sursa și tipul de studii, precum și limitările și constatările studiilor.