1.1 Ce este managementul ciclului de proiect?

Managementul ciclului de proiect (PCM) este o abordare sistematică utilizată pentru planificarea, implementarea, monitorizarea și evaluarea proiectelor. Acesta oferă un cadru structurat pentru gestionarea proiectelor de la început până la finalizare, asigurându-se că acestea sunt executate în mod eficient și eficient pentru a-și atinge obiectivele vizate. PCM este utilizat în mod obișnuit în diferite sectoare, inclusiv dezvoltare, afaceri și administrație publică, pentru a se asigura că proiectele sunt bine organizate, resursele sunt utilizate în mod optim și rezultatele sunt realizate (Dearden și Kowalski, 2003).

Ciclul proiectului este de obicei împărțit în mai multe faze, fiecare cu propriul său set de activități și procese. Aceste faze includ în general (Vasiljević et al., 2013):

• Identificare: În această fază, proiectele potențiale sunt identificate pe baza unei analize amănunțite a nevoilor, oportunităților și problemelor. Aici se evaluează fezabilitatea și relevanța proiectului și se definesc obiectivele și scopurile proiectului.
• Formulare și proiectare: Odată ce o idee de proiect este aprobată, începe faza de formulare și proiectare. Aceasta implică planificarea detaliată a activităților proiectului, definirea rolurilor și responsabilităților, estimarea resurselor și costurilor și dezvoltarea unui plan cuprinzător al proiectului. Această fază stabilește planul pentru modul în care va fi executat proiectul.
• Implementare: Activitățile proiectului se desfășoară conform planului elaborat în faza anterioară. Resursele sunt alocate, sarcinile sunt atribuite și părțile interesate sunt implicate în executarea proiectului. Comunicarea, coordonarea și monitorizarea eficiente sunt esențiale în această fază pentru a se asigura că proiectul rămâne pe drumul cel bun.
• Monitorizare și evaluare: Monitorizarea și evaluarea regulată sunt esențiale pentru a urmări progresul proiectului și pentru a evalua dacă acesta își atinge obiectivele. Indicatorii cheie de performanță (KPI) sunt utilizați pentru a măsura progresul și sunt identificate orice abateri de la plan. Această fază ajută la luarea deciziilor în cunoștință de cauză, la identificarea provocărilor și la efectuarea ajustărilor necesare pentru a menține proiectul pe curs.
• Finalizare și închidere: Odată ce toate activitățile proiectului sunt finalizate, proiectul este încheiat oficial. Aceasta implică o revizuire finală a rezultatelor și realizărilor proiectului în raport cu obiectivele sale inițiale. Documentarea lecțiilor învățate, succeselor, provocărilor și bunelor practici este o parte importantă a acestei faze.
• Urmărire și durabilitate: După finalizarea proiectului, se depun eforturi pentru a asigura sustenabilitatea rezultatelor acestuia. Acest lucru poate implica transferul dreptului de proprietate asupra proiectului către părțile interesate relevante, asigurându-se că beneficiile sunt de lungă durată și abordând orice probleme în curs care pot apărea.

PCM pune accent pe o abordare participativă și iterativă, implicând părțile interesate în diferite etape ale ciclului proiectului (Svoboda et al., 2018, p. 21). Promovează învățarea continuă, adaptabilitatea și îmbunătățirea pe tot parcursul ciclului de viață al proiectului. Managementul eficient al ciclului de proiect contribuie la rezultate de succes ale proiectului, o responsabilitate sporită și la utilizarea eficientă a resurselor.

Managementul ciclului de proiect este un cadru sistematic care ghidează planificarea, execuția, monitorizarea și evaluarea proiectelor pentru a-și atinge obiectivele vizate, asigurând în același timp utilizarea eficientă a resurselor și implicarea părților interesate. Este un proces dinamic care facilitează managementul eficient al proiectelor și luarea deciziilor.

Proiectele finanțate de UE și Project Cycle Management (PCM) au o relație strânsă și simbiotică. PCM este o abordare structurată a gestionării proiectelor de la început până la finalizare și este deosebit de relevantă în contextul proiectelor finanțate de UE, datorită cerințelor și caracteristicilor unice ale acestor proiecte.

Istoria abordării PCM: rădăcinile abordării managementului ciclului de proiect pot fi urmărite în sectorul de dezvoltare și organizațiile internaționale. La mijlocul secolului al XX-lea, pe măsură ce eforturile de dezvoltare s-au extins la nivel global, a apărut necesitatea unor modalități mai eficiente de planificare, implementare și evaluare a proiectelor care vizează îmbunătățirea condițiilor de viață în țările în curs de dezvoltare (Kabeyi, 2019, p.73). Națiunile Unite, Banca Mondială și alte instituții internaționale au fost pionieri în metodologii de management de proiect care au pus accent pe planificarea sistematică, abordările participative și evaluarea continuă.

În anii 1970 și 1980, Comisia Europeană (CE) a adoptat și a adaptat aceste principii în ceea ce recunoaștem acum drept Managementul Ciclului de Proiect. Integrarea PCM de către CE în procesele sale de finanțare și implementare a proiectelor a fost un răspuns la complexitatea tot mai mare a proiectelor și la dorința de a se asigura că fondurile au fost utilizate eficient și că au fost obținute rezultatele. PCM a devenit o piatră de temelie a practicilor de management de proiect ale CE, ghidând modul în care proiectele au fost concepute, executate și monitorizate.