EN | PT | TR | RO | BG | SR
;


NEXT TOPIC

Partea 3: TIPURI DE PROIECTE DE CERCETARE CANTITATIVĂ




DESIGN DE CERCETARE CORELAȚIONALĂ


Obiectivul principal al cercetării corelaționale este de a stabili existența, puterea și direcția unei relații între două sau mai multe variabile. Acesta este gradul în care modificările unei variabile corespund schimbărilor din alta. Prin analiza coeficientului de corelație, cercetătorii pot determina natura și direcția relației dintre variabile, ceea ce este crucial în luarea unor decizii informate pe baza datelor colectate.

La fel ca și cercetarea descriptivă, studiile corelaționale nu manipulează variabilele investigate și nu caută să determine cauza sau efectul. În schimb, ei pot descrie sau prezice relații sau pot testa modele teoretice ale relațiilor. Inferențe cauzale cu privire la relațiile dintre variabilele independente și cele dependente nu sunt trase fără selectarea aleatorie sau manipularea variabilei independente. Nu există nicio încercare de a face astfel de inferențe fără a urma procedura menționată mai sus (Rumrill, 2004) . Constatările din studiile corelaționale pot fi explicate statistic în trei moduri: pozitiv, negativ și fără corelație.

În statistică, o corelație pozitivă se referă la o conexiune sau asociere între două variabile, astfel încât atunci când o variabilă crește, și cealaltă variabilă crește, sau când o variabilă scade, cealaltă variabilă scade și ea (Bloomfield & Fisher, 2019) . Aceasta înseamnă că cele două variabile se mișcă în aceeași direcție. De exemplu, cantitatea de alimente pe care o consumă o persoană ar putea corela pozitiv cu greutatea.

O corelație negativă între variabile apare atunci când o creștere a unei variabile are ca rezultat o scădere a unei alte variabile și invers. De exemplu, cu cât o persoană consumă mai multe alimente, cu atât nivelul foametei va fi mai scăzut. Se spune că două variabile sunt necorelate atunci când o modificare a uneia nu duce la o alternanță în cealaltă și invers.

Cercetătorii se bazează de obicei pe o măsură statistică numită coeficient de corelație atunci când raportează rezultatele studiilor corelaționale. Această valoare variază de la +1 la -1, o cifră aproape de +1 indicând o corelație pozitivă robustă și o valoare apropiată de -1 semnifică o corelație negativă semnificativă. O valoare apropiată de zero indică faptul că variabilele nu sunt corelate.