COOKIES POLICY We use cookies to ensure that we provide you with the best experience on our website. By continuing to browse we accept that you accept its use.
Conceptul de rețea nomologică, introdus de Donald T. Campbell în 1955 și rafinat ulterior de alții, precum EC Tolman și DC McClelland, oferă un cadru teoretic care ajută la înțelegerea relațiilor dintre constructe. În esență, rețeaua nomologică este o rețea de variabile și constructe interconectate, adesea ghidate de un model teoretic, care ajută la clarificarea modului în care aceste variabile sunt legate conceptual și cum se așteaptă să interacționeze (Cronbach & Meehl, 1955). Rețeaua nomologică îndeplinește mai multe funcții cheie în cercetarea psihologică:
Contextualizarea constructelor: oferă un context pentru înțelegerea modului în care diferitele constructe se relaționează între ele, oferind o bază teoretică pentru relațiile dintre variabile.
Utilitate predictivă: Rețeaua nomologică ajută la prezicerea modelelor așteptate de corelații și asocieri între constructe. Acest lucru ajută la formularea ipotezelor despre modul în care ar trebui să se relaționeze diferitele variabile.
Evaluarea validității: prin cartografierea relațiilor dintre constructe, oferă o bază teoretică pentru evaluarea validității instrumentelor de măsurare, inclusiv validitatea convergentă.
Ghidarea cercetării: Cercetătorii folosesc rețeaua nomologică pentru a-și ghida studiile, ajutând la definirea variabilelor care ar trebui incluse și a modului în care acestea se relaționează între ele în cadrul cercetării lor.
Rețeaua nomologică este strâns împletită cu validitatea convergentă în procesul de validare a instrumentelor de măsurare. Iată cum funcționează cele două concepte împreună:
Ghidarea dezvoltării scalei: Rețeaua nomologică precede adesea dezvoltarea scalei. Cercetătorii își definesc cadrul teoretic, inclusiv modul în care diferitele constructe se relaționează, iar acest lucru informează crearea instrumentelor de măsurare.
Formularea ipotezelor: Rețeaua nomologică ajută la formularea ipotezelor despre modul în care constructul măsurat se raportează la alte constructe din cadrul rețelei. Cercetătorii prevăd că scala lor ar trebui să se coreleze pozitiv cu variabilele care reprezintă constructe similare sau înrudite teoretic.
Evaluarea validității convergente: Când scala este administrată și sunt colectate date, evaluarea validității convergente presupune analizarea corelațiilor dintre scorurile scalei și alte măsuri din cadrul rețelei nomologice. Scala ar trebui să prezinte corelații pozitive cu variabilele care sunt înrudite teoretic, în concordanță cu predicțiile făcute pe baza rețelei.
Confirmarea relațiilor de rețea: Demonstrarea cu succes a validității convergente oferă dovezi că scara reprezintă cu exactitate constructul său intenționat în cadrul rețelei nomologice. Aceasta, la rândul său, întărește valabilitatea generală a rețelei și a instrumentului de măsurare în sine.