Validitatea convergentă este o fațetă a validității constructului, care este cadrul general care evaluează cât de bine evaluează un instrument de măsurare constructul teoretic pe care intenționează să îl măsoare. În contextul validității convergente, accentul este pus pe stabilirea faptului că un instrument de măsurare este corelat pozitiv cu alte măsurători sau variabile cărora ar trebui să fie asociat teoretic.
Pentru a obține validitatea convergentă, este imperativ ca scorurile scalei să se coreleze pozitiv cu alte măsuri ale acelorași constructe sau strâns înrudite. Aceasta implică faptul că o scală menită să evalueze o trăsătură sau o caracteristică specifică ar trebui într-adevăr să prezinte corelații mari cu alte măsuri stabilite menite să evalueze aceleași trăsături sau trăsături legate conceptual (Campbell și Fiske, 1959).
Validitatea convergentă este un aspect critic al dezvoltării și validării scalei din mai multe motive:
Legătura cu cadrele teoretice: prin demonstrarea validității convergente, cercetătorii își pot alinia mai bine scalele cu cadrele teoretice, ceea ce, la rândul său, facilitează dezvoltarea unei rețele nomologice.