Fidelitatea pe jumătate este o metodă utilizată pentru a evalua consistența internă a unei scale prin împărțirea acesteia în două jumătăți, de obicei prin împărțirea scalei în elemente pare și impare. Scorurile din fiecare jumătate sunt apoi comparate pentru a evalua fidelitatea scalei (Crocker & Algina, 1986). Diferite tehnici, inclusiv formula profeției Spearman-Brown, pot fi utilizate pentru a ajusta estimarea fidelității pentru lungimea mai scurtă a fiecărei jumătăți.
Această metodă oferă o estimare a fidelității scalei pe baza corelației dintre scorurile celor două jumătăți. Motivul din spatele fidelității împărțirii jumătăților este că, dacă o scală măsoară în mod constant același construct, scorurile celor două jumătăți ar trebui să fie foarte corelate.
De exemplu, într-un studiu care evaluează fidelitatea unei scale a stimei de sine, scala ar putea fi împărțită în două jumătăți, iar răspunsurile la itemii impari ar putea fi comparate cu răspunsurile la itemii pari. Corelații mari între cele două jumătăți ar sugera că scara demonstrează o bună fidelitate a consistenței interne.
În concluzie, metodele utilizate pentru măsurarea fidelității în dezvoltarea scalei psihologice joacă un rol esențial în determinarea acurateței și consistenței măsurătorilor. Aceste metode, inclusiv alfa lui Cronbach, fidelitatea test-retest, fidelitatea formelor paralele, fidelitatea între evaluatori și fidelitatea pe jumătate, oferă cercetătorilor instrumente valoroase pentru a evalua diferite aspecte ale fidelității. Prin utilizarea acestor tehnici, cercetătorii se pot asigura că scalele lor psihologice oferă în mod constant rezultate de încredere și de încredere, îmbunătățind calitatea generală și eficacitatea evaluărilor și cercetării psihologice.
