Studii de caz și exemple

Autism Spectrum Quotient (AQ) este o scară psihologică dezvoltată de Baron-Cohen și colegii săi în 2001. Scopul său principal este de a evalua trăsăturile autiste atât la populațiile clinice, cât și la cele non-clinice. Această scară cuprinde elemente care cercetează diferite aspecte ale comportamentului, intereselor și preferințelor, permițând cercetătorilor și clinicienilor să obțină informații despre prezența și intensitatea trăsăturilor autiste la indivizi.

AQ a jucat un rol esențial în detectarea timpurie și intervenția pentru condițiile din spectrul autismului. Prin administrarea AQ la indivizi, cercetătorii și clinicienii îi pot identifica pe cei care prezintă niveluri mai ridicate de trăsături autiste. Detectarea precoce permite intervenții în timp util și servicii de sprijin care pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții persoanelor cu autism și familiilor acestora.

De exemplu, un studiu realizat de Baron-Cohen și colegii (2001) a folosit AQ pentru a identifica persoanele cu risc de autism. Cercetătorii au descoperit că persoanele cu scoruri ridicate AQ aveau mai multe șanse să fie diagnosticate ulterior cu o afecțiune din spectrul autismului. Acest studiu a demonstrat utilitatea AQ în semnalarea persoanelor care ar putea beneficia de intervenție timpurie și sprijin specializat.

Elemente ale coeficientului din spectrul autismului (AQ)

AQ constă din 50 de itemi, fiecare evaluat pe o scală de tip Likert, unde indivizii indică măsura în care sunt de acord sau dezacord cu afirmațiile. Iată câteva exemple de articole:

„Prefer să fac lucrurile la fel, iar și iar.”

„Îmi este greu să stabilesc intențiile oamenilor”.

„Sunt fascinat de cifre”.

„De obicei observ plăcuțele de înmatriculare ale mașinilor sau șiruri similare de informații.”

„Mi se pare ușoară situațiile sociale.”

Elementele AQ se adâncesc într-o serie de comportamente și preferințe asociate cu trăsăturile autiste, oferind o evaluare cuprinzătoare a profilului unei persoane.

Scala Rosenberg Self-Esteem, creată de Rosenberg în 1965, este un instrument aplicat pe scară largă în studiile legate de stima de sine și implicațiile acesteia pentru sănătatea mintală. Această scală este concepută pentru a evalua sentimentul general al auto-stimei și autoacceptarea unei persoane. Cercetările care utilizează Scala Rosenberg pentru stima de sine au luminat influența profundă a stimei de sine asupra diferitelor rezultate ale vieții, de la realizările academice până la bunăstarea mentală.

Studiile care folosesc Scala Rosenberg de Stima de sine au dezvăluit relația puternică dintre stima de sine și succesul academic. De exemplu, un studiu realizat de Robins și Trzesniewski (2005) a investigat rolul stimei de sine în performanța academică. Ei au administrat Scala Rosenberg pentru stima de sine unui grup de studenți și au urmărit realizările lor academice de-a lungul timpului. Descoperirile au demonstrat că elevii cu stima de sine mai ridicată au avut tendința de a performa mai bine din punct de vedere academic, subliniind importanța stimei de sine în contexte educaționale.

Elemente ale Scalei de Stima de sine Rosenberg

Scala Rosenberg pentru stima de sine constă din 10 itemi, fiecare dintre acestea fiind evaluat pe o scală de patru puncte, cu răspunsuri variind de la puternic de acord la puternic dezacord. Iată câteva exemple de articole:

„Simt că am o serie de calități bune”.

„Cu siguranță mă simt inutil uneori”.

„Simt că sunt o persoană de valoare, cel puțin pe un plan egal cu ceilalți.”

„Mi-aș dori să am mai mult respect pentru mine”.

Itemii scalei explorează auto-percepția și nivelul de autoacceptare ale unui individ, oferind perspective valoroase asupra stimei de sine.

Chestionarul Penn State Worry (PSWQ) este o scară psihologică concepută pentru a măsura îngrijorarea patologică, care este o caracteristică centrală a tulburării de anxietate generalizată. Dezvoltat de Meyer și colegii săi în 1990, PSWQ servește ca instrument de diagnostic pentru evaluarea îngrijorării excesive și incontrolabile, un semn distinctiv al tulburării de anxietate generalizată.

Aplicarea PSWQ a contribuit în mod semnificativ la diagnosticarea precoce și tratamentul eficient al persoanelor care suferă de tulburare de anxietate generalizată. Studiile de cercetare care folosesc această scară au permis medicilor să identifice indivizi cu niveluri ridicate de îngrijorare patologică, permițându-le să-și adapteze strategiile de tratament adecvate.

De exemplu, un studiu realizat de Brown și Barlow (2002) a evaluat eficacitatea terapiei cognitiv-comportamentale (CBT) pentru tulburarea de anxietate generalizată. Ei au folosit PSWQ pentru a verifica și a diagnostica participanții cu tulburare și au urmărit progresul lor pe parcursul terapiei. Rezultatele au demonstrat utilitatea PSWQ în identificarea persoanelor care ar beneficia de TCC, un tratament extrem de eficient pentru tulburarea de anxietate generalizată.

Elemente din chestionarul Penn State Worry (PSWQ)

PSWQ cuprinde 16 itemi, fiecare evaluat pe o scară de tip Likert. Indivizii răspund la aceste elemente în funcție de măsura în care se identifică cu afirmații legate de îngrijorare și anxietate. Iată câteva exemple de articole:

„Odată ce încep să-mi fac griji, nu mă pot opri”.

„Toată viața am fost un îngrijorător”.

— Grijile mele sunt de necontrolat.

„Îmi fac griji tot timpul”.

„Observ că mi-am făcut griji pentru lucruri”.

Elementele PSWQ se concentrează pe aspectele cognitive și emoționale ale îngrijorării patologice, oferind o evaluare cuprinzătoare a înclinației unui individ de a se angaja în îngrijorări excesive, incontrolabile.

Pe lângă scalele stabilite, psihologia clinică continuă să evolueze odată cu dezvoltarea de noi scale care îmbunătățesc precizia diagnosticului și oferă perspective noi asupra stărilor de sănătate mintală. Două scale recente în acest domeniu sunt.

4. Chestionarul de sănătate a pacientului-9 (PHQ-9)

Chestionarul pentru sănătatea pacientului-9, denumit adesea PHQ-9, este o adăugare relativ recentă la setul de instrumente al psihologilor clinici. Dezvoltată de Kroenke și Spitzer în 2001, această scală este concepută pentru a evalua severitatea simptomelor depresive la indivizi. A câștigat acceptare și utilizare pe scară largă ca instrument de încredere pentru diagnosticarea și urmărirea depresiei.

Elemente ale PHQ-9

PHQ-9 constă din nouă articole, fiecare dintre ele concentrându-se pe un simptom depresiv specific. Indivizii sunt rugați să evalueze frecvența și severitatea fiecărui simptom în ultimele două săptămâni. Unele exemple de articole includ:

„Puțin interes sau plăcere în a face lucruri”.

„Să te simți dezamăgit, deprimat sau fără speranță.”

„Dificultăți de a adormi sau de a adormi sau de a dormi prea mult”.

„Te simți obosit sau ai puțină energie.”

PHQ-9 a fost esențial în diagnosticarea precoce și monitorizarea depresiei, permițând clinicienilor să adapteze strategiile de tratament și să urmărească progresul tratamentului cu precizie.

Dezvoltată de Spitzer, Kroenke, Williams și Löwe în 2006, scara Tulburare de anxietate generalizată 7 (GAD-7) este un instrument contemporan conceput pentru a evalua prezența și severitatea tulburării de anxietate generalizată. Această scară a devenit un instrument valoros în psihologia clinică pentru identificarea și monitorizarea simptomelor legate de anxietate.

Elemente ale GAD-7

GAD-7 cuprinde șapte elemente care sondează simptome și comportamente specifice legate de anxietate. Indivizii evaluează frecvența și severitatea acestor simptome în ultimele două săptămâni. Unele exemple de articole includ:

„Senzație de nervozitate, anxietate sau nervos.”

„Neputând opri sau controla îngrijorarea.”

— Să-ți faci prea multe griji pentru diferite lucruri.

GAD-7 oferă un mijloc eficient și fiabil de diagnosticare a tulburării de anxietate generalizată și de evaluare a severității simptomelor de anxietate. A revoluționat evaluarea și gestionarea stărilor legate de anxietate în psihologia clinică.

Cântarele psihologice nu sunt simple instrumente; ele sunt pietrele de temelie ale psihologiei clinice, permițând cercetătorilor, clinicienilor și practicienilor să navigheze în peisajul complicat al sănătății mintale. Studiile de caz și exemplele prezentate aici, inclusiv coeficientul spectrului autismului (AQ), Scala Rosenberg Auto-Stima și Chestionarul Penn State Worry (PSWQ), subliniază impactul tangibil al acestor scale în evaluarea, diagnosticarea și tratamentul diverse afecțiuni de sănătate mintală.

Mai mult, introducerea unor scale recente precum Chestionarul de sănătate a pacientului-9 (PHQ-9) și Tulburarea de anxietate generalizată 7 (GAD-7) exemplifica evoluția dinamică a psihologiei clinice. Aceste scale oferă mijloace mai precise și mai eficiente de diagnosticare și monitorizare a afecțiunilor precum depresia și tulburarea de anxietate generalizată, revoluționând abordarea în domeniu a evaluării și tratamentului sănătății mintale.

Pe măsură ce psihologia clinică continuă să avanseze, semnificația durabilă a scalelor psihologice rămâne nediminuată. Aceste scale servesc ca instrumente prin care psihicul uman este explorat, diagnosticat și înțeles, conducând în cele din urmă la o bunăstare îmbunătățită, rezultate îmbunătățite ale tratamentului și o înțelegere mai profundă a complexității sănătății mintale